Cuprins
Miroase și se simte a primăvară după multe zile reci și cu ploi. Dar, poate că și aceste zile care îmi amintesc mai degreabă de toamnă decât de primăvară își au rostul lor și ne oferă cadrul perfect pentru a citi. Și ce cărți mai potrivite pentru o astfel de perioadă decât romanele lui Stephen King?
Să continuăm cu regele!
Am început luna martie citind „Cujo”, care mi-a plăcut atât de mult încât am continuat și cu celelalte romane ale lui King! Aprilie se încheie cu doar trei cărți citite, despre care vă scriu astăzi – „Apocalipsa”, „JFK” și „It”.
"Viața este o roată pe care niciun om nu reușește să stea prea multă vreme în picioare. Și mereu se întoarce acolo de unde a plecat."
Când un angajat al unui laborator virusologic fuge purtând cu el un virus letal, întreaga omenire se află în pericol. Rând pe rând, oameni și comunități cad pradă virusului, orașele devenind doar niște umbre, pustiite și abandonate, la mila supraviețuitorilor. Deși numărul personajelor pe care le întâlnim este copleșitor în primele pagini ale romanului „Apcalipsa”, pe parcurs descoperim legăturile dintre ele și rolurile lor în poveste.
Persoanele imune la supergripă încep să aibă o serie de vise în care le se arată doi posibili lideri: bătrâna Abagail care dorește ca oamenii să trăiască în pace și Randall Flagg, numit și omul în negru, a cărui viziune este bazată pe frică și violență. În final, ideea cărții este una simplă – lupta dintre bine și rău și alegerea fiecărui om între cele două.
Am îndrăgit anumite personaje, precum Frannie Goldsmith – o viitoare mamă speriată de ceea ce se poate întâmpla cu copilul după naștere, Nick Andros – un tânăr surdo-mut empatic care își dorește să își găsească un rost pe lume, Tom Cullen – un bărbat cu minte de copil, un personaj-cheie în intriga și finalul romanului.
„Apocalipsa” este o carte voluminoasă, dar asta nu ar trebui să vă sperie. Suspanul creat cu fiecare pagină și fiecare decizie luată de personaje va fi suficient să vă țină prinși până la ultimul rând.
"... trecutul este încăpățânat și viclean. Nu vrea să fie schimbat."
Jake Epping este un simplu profesor de engleză la un liceu din Maine, dar viitorul îi rezervă o mare surpriză, oferindu-i șansa de a schimba trecutul. Cu ajutorul informațiilor oferite de prietenul său Al Templeton, Jake călătorește în timp, în septembrie 1958, cam cu vreo 5 ani înainte de asasinarea lui John F. Kennedy.
Pentru a testa spusele lui Al, Jake alege să schimbe trecutul unui elev de-ai lui, salvându-i familia de la o moarte îngrozitoare.
Jake decide să împiedice moartea președintelui și își construiește un plan pentru a nu da greș: își creează un alias, își închiriază diverse locuințe pentru a fi cât mai aproape de Lee Harvey Oswald – asasinul lui J.F.K. și o cale de scăpare înapoi în prezent. Dar care va fi impactul acestei modificări a trecutului și cum va arăta noul viitor?
Când am început să citesc „J.F.K. – 22.11.63” am crezut că voi da peste o ficțiune istorică greu de parcurs. În schimb, am descoperit un roman captivant despre natura umană și despre dorința de a schimba trecutul cu speranța unui viitor mai bun. Am apreciat calitatea detaliilor și descrierea clădirilor și a societății din anii ’50-’60 și aluziile referitoare la alte două romane ale lui King – „Christine” și „It”.
"Luna apusese, și pentru asta simțea un fior acut de recunoștință. Noaptea, luna era mai puțin fantomatică, era mai reală, și, dacă ar fi fost să vadă acel groaznic chip de clovn pe cer, plutind peste coline, câmpii și codri, se temea că ar fi murit de groază."
În anul 1958, în orășelul Derry, șase băieți și o fată au reușit să învingă un monstru îngrozitor care se hrănea cu frica copiilor pe care, apoi, îi ucidea în cele mai groaznice moduri. După 27 de ani, monstrul se întoarce pentru o nouă serie de crime, iar acesta este momentul în care Mike Hanlon își sună prietenii și le cere să vină acasă pentru a distruge pentru totdeauna personajul teribil care nu le dă pace.
Bill Denbrough care și-a pierdut fratele în 1958 ca victimă a monstrului, Ben Hanson, Berverly Marsh, Eddie Kaspbrak, Richie Tozie revin în Derry pentru a pune capăt o dată pentru totdeauna crimelor care par a se repeta la fiecare 27-28 de ani, în timp ce Stan Uris se sinucide la scurt timp după ce vorbește cu Mike.
În canalele din oraș trăiește un monstru capabil să își schimbe chipul după bunul plac și fiecare dintre copii l-a văzut într-un anume fel: un lepros, o pasăre, un vîrcolac sau un clovn care oferă baloane copiilor, atrăgându-i în capcana lui.
„It” este un roman horror, poate cel mai înfricoșător dintre cărțile lui King, dar, dacă dăm la o parte monstrul ucigaș, ne rămâne o poveste despre prietenie, despre o legătură mai puternică decât orice.
Un roman voluminos (aproape 800 de pagini) și complex, „It” este o capodoperă care reflectă foarte bine atmosfera anilor ’50-’60 și în care am descoperit referințe către alte romane scrise de King:
- personajul Dick Halloran, viitorul bucătar al hotelului Overlook din „The Shining”
- legăturile cu „JFK-22.11.63”: orașul Derry, personajele comune Beverly și Richie, aluziile din „JFK” la crimele oribile comise in oraș atunci când Jake Epping se întoarce în timp în Derry.
Cartea lunii
„Apocalipsa”
