De trei zile, în urbea C. ningea fără oprire. O ninsoare ca-n basme cum ar spune locuitorii. Întreaga urbe fusese cuprinsă de spiritul Crăciunului: ghirlandele luminoase îmbrăcau stâlpii pentru iluminat stradal, paharele cu vin fiert adunau oamenii în saloane, de unde răzbăteau colinde și cântece vesele. Toate magazinele și clădirile respectabile își împodobiseră brazi naturali uriași la intrare. Noaptea se transforma în zi cu toate luminile care acopereau întreaga urbe.
Numai Muzeul de Artă Contemporană zăcea în tristețe și întuneric în urma furtului de acum câteva luni. Domnișoara curator fugise, ziua-n amiaza mare, cu un colier cu perle și dispăruse ca măgaru-n ceață, mă scuzați de exprimare!
Nicio veste, niciun suspect anunțat oficial, nimic din partea Poliției care se declarase depășită de întreaga situație și, tot neoficial, închisese cazul din lipsă de piste. Ce mai justiție!
Junele V., 23 de ani, înalt, brunet, trece grăbit prin fața muzeului, bolborosind ceva și ducând în brațe un buchet cu19 trandafiri albi exact ca omătul ce acoperă urbea C. Tânărul, prins cu ale lui, se grăbește spre casa domnișoarei C., care astăzi își sărbătorește cele 19 primăveri ierni tocmai împlinite. V. se pipăie în buzunarul de la piept și, pentru o clipă, inima i se oprește în loc. Apoi, își dă seama că a pus cutiuța din catifea neagră care adăpostește un cerc auriu pe care strălucește un diamant rotund în buzunarul drept de la palton. Respiră ușurat, aruncă o privire plină de milă spre Muzeul de Artă Contemporană și își vede de drum.
Tânărul V. traversează Piața Mare a urbei, unde copiii strigă de la primele ore ale dimineții, chiuind și zgâriind cu patinele pe micul patinoar improvizat. În jurul ringului, câteva căsuțe din lemn adăpostesc meșteșugari din întreaga țară care mai de care mai dornic să își arate munca de peste an: mașini și avioane din lemn, carusele care se învârt cu cheițe argintii, cutii muzicale, bijuterii unicat pentru cele mai pretențioase doamne, roți de cașcaval și hălci de carne afumată după care îți lasă gura apă. V. trece pe lângă toate acestea și se oprește în fața unei porți metalice și apasă timid butonul soneriei. O fată în uniformă iese zgribulită și îi deschide, invitându-l în antreu pentru a fi anunțat la domnișoara C.
Casa miroase a curat – deh, doar mâine e Crăciunul – și a crengi de brad puse în sobă. Focul arde blând, împrăștiind căldură în salon. Un brad stă cuminte lângă geam, plin de globuri din sticlă și cu tradiționala stea în vârf. Junele, plin de emoții, este întrerupt din visare chiar de domnișoara C., îmbujorată la vederea domnului și mama acesteia, doamna S.
După schimbul de politețuri cerut de bunele maniere, tânărul începe o lungă declarare a sentimentelor sale față de sărbătorită. Doamna S. îl privește pe june, strângând ușor din buze și consimte la cererea acestuia de a primi mâna fiicei ei. Domnișoara C. își lasă privirea în jos, cu ochii sclipind de lacrimi de fericire, apoi primște inelul cu diamant pe inelarul mâinii stângi cu mândrie. Doamna S. se retrage pentru câteva clipe, în care cei doi amorezi se țin de mâini și încearcă un sărut timid, apoi plănuiesc o nuntă ca-n povești la anul, pe vremea asta, chiar în Ajunul Crăciunului.
Privind prin geamul salonului, ninsoarea s-a pornit și mai aprigă, iar fulgii cern o perdea albă peste urbea C. îmbrăcată în straie de sărbătoare.