Sursa foto și editare: Canva Pro

Tablou de primăvară – partea a treia

by Oana Lambrache

Puteți citi prima parte a poveștii aici și pe cea de-a doua aici.

Gonesc cât mai departe de omul care mi-a distrus începutul tinereții, care mi-a spulberat visele și care mi-a arătat o altă față a oamenilor – una urâtă, distorsionată, rea. Am crezut că răzbunarea este singurul mod prin care pot face pace cu mine, dar, stând în parcarea restaurantului unde urma să mă întâlnesc cu Elliot, mi-am dat seama că nu sunt o criminală. Da, voiam să mă răzbun, dar voiam să fiu liberă după, nu închisă alături de cine știe câte alte femei și pentru cine știe cât timp. Pe lângă asta, aveam niște informații pe care doar Elliot le mai știa – detaliile contului său bancar. Practic aveam acces la întreaga lui avere, care era încă destul de consistentă în urma divorțului și a scandalului care viza aventurile lui cu studente. Și asta tot un fel de răzbunare se numește!

Opresc la întâmplare pe marginea drumului și scot arma, o privesc câteva secunde, apoi o curăț cât pot de bine și o arunc în râu alături de toată suferința și durerea mea.

Câteva lacrimi mi se preling pe față, iar sufletul îmi este inundat de liniște, de pace, de dorința de a fi alături de persoana care m-a ajutat să pun la cale acest plan nebunesc.

***

Josephine îmi deschide ușa și mă îmbrățișează strâns, de parcă nu credea că m-aș mai întoarce. Rămânem lipite una de alta, poate mai mult decât ar trebui, dar nu dau niciun semn să aș vrea să scap din brațele ei. Poate că e oboseala sau poate că e bucuria revederii, dar ceva din îmbrățișarea lui Jo mă face să o văd altfel. Îmi face loc și intru în livingul spațios al casei pe care a moștenit-o de la părinții ei. După finalul poveștii ei cu Elliot, Jo s-a restras în orășelul din provincie unde locuia cu părinții ei. Casa o aștepta ca pe o veche prietenă, dșei goală – părinții lui Josephine muriseră într-un accident rutier acum câțiva ani -, iar fetei i se păruse o idee bună să petreacă puțin timp aici.

Când am aflat de Jo și de cât de afectată a fost de minciunile lui Elliot, am decis să o contactez și, astfel, am ajuns la a ne face un plan pentru a ne răzbuna pe profesor. 

Îi povestesc despre cum am decis să schimb planul nostru. Privirea i se întunecă, dar vorbesc repede și îi explic că, având acces la contul lui bancar, vom putea pleca undeva doar noi două, undeva unde nu ne cunoaște nimeni, poate într-un loc călduros, pe o plajă pustie unde să ne revenim după coșmarul prin care am trecut.

Jo mă privește și pentru o fracțiune de secundă simt că am dezamăgit-o, dar ea îmi prinde fața în mâini și mă sărută. Un sărut cald, lung, care se transformă într-unul pasional, în timp ce mâinile ei mi se plimbă pe gât, pe spate, pe piept, căutând disperate nasturii bluzei. Mă surprind făcând același lucru, iar hainele zboară de pe noi în câteva secunde. Îi simt corpul slăbit, pielea fină sub atingerea degetelor mele, îi simt inima care îi bubuie în piept, îi simt dorința și îi răspund pe măsură. După-amiaza ne găsește îmbrățișate în cada cu picioare de bronz, în timp ce mâinile mi se plimbă alene prin părul ei ud. Mă gândesc că nu am trăit niciodată ceva atât de intens, de puternic și îmi doresc ca timpul să se oprească în loc aici, pentru noi două….

Am scris acest text ca răspuns la tema lunii propusă de Diana, pe baza imaginii de mai jos.

tablou

2 comments

Diana august 5, 2022 - 4:39 pm

Va mai urma, nu???

Reply
Oana Lambrache august 5, 2022 - 5:25 pm

Da! M-a inspirat imaginea din august și voi continua povestea! 😍

Reply

Leave a Comment

*Folosind acest formular ești de acord cu prelucrarea datelor cu caracter personal.

Te-ar putea interesa

Acest site folosește cookie-uri pentru a vă oferi cea mai bună experiență atunci când îl accesați. Prin apăsarea butonului de "Accept", vă dați acordul pentru prelucrarea datelor voastre! Accept

Textul nu poate fi copiat!