Ines se ridică de la masa la care stătuse vreme de două ceasuri, își ia geanta și ochelarii de soare, lăsând un bacșiș generos și iese din cafenea, urmându-l pe bărbatul care ieșise înaintea ei și pe care îl urmărise cu atenție în timp ce își bea latte-ul. Are grijă să nu fie nici prea aproape de el, dar nici prea departe, pentru a nu-i pierde urma. „Nu pot face nicio greșeală acum!” se gândește în timp ce traversează strada spre parc. Bărbatul din fața ei nu dă niciun semn că ar avea habar de femeia care îi veghează fiecare pas. După ce iese din parc, ajunge pe un gang ferit de ochii trecătorilor, grăbindu-se spre singura ușă vizibilă din capătul aleii. Când încearcă să o deschidă, bărbatul aude un zgomot de sticlă spartă și se întoarce la timp pentru a vedea cum o femeie îndreaptă arma spre el și în spatele ei o pereche de ochi negri plini de ură. Arma se descarcă fără zgomot, iar în pieptul bărbatului înflorește un trandafir roșu, în timp ce Ines îi întoarce spatele și se îndreaptă spre următoarea țintă.
***
O femeie vorbește la telefon fără să o observe pe Ines, care a devenit umbra ei, de trei străzi încoace. Continuă să vorbească și când descuie ușa casei, lăsându-și geanta pe jos și aruncându-se asupra frigiderului unde a lăsat o carafă cu suc de portocale care acum e îndeajuns de rece pentru căldura de afară. Închide ușa, apoi telefonul și vede o pereche de ochi negri în bucătăria ei. Mirarea de pe chipul femeii este oprită pentru eternitate de arma intrusei care nu scoate nici cel mai mic sunet. Pentru câteva secunde, Ines privește trupul fără viață al femeii și iese pe ușa din spate, făcându-se nevăzută.
***
E a treia țintă de pe lista ei, iar Ines simte numai repulsie când îl privește. E un bărbat tânăr care scrie ceva pe o agendă, apoi se răzgândește și rupe foaia, pe care o aruncă la gunoi. Sunt într-un bar plin de fum, iar Ines încearcă să nu se piardă pentru ceea ce urmează. Bărbatul mai rupe câteva pagini și renunță, punând agenda și pixul în ghiozdanul de lângă el. Cere nota și iese din bar, iar Ines îl urmează precum o umbră, așteptând momentul potrivit.
Pas cu pas, femeia e mai aproape de final, de clipa în care va fi liberă și va putea să dea la o parte greutatea răzbunării, pe care o cară cu ea de când s-a născut. Ines nu îl scapă din ochi pe bărbatul pe care l-a urmărit de când se știe. El și familia lui sunt vinovați de tot ceea ce i s-a întâmplat și acum a sosit vremea să plătească. Mai întâi, a terminat cu tatăl bărbatului, un nenorocit care își înșela nevasta, așa cum și-a înșelat și partenerul de afaceri, tatăl lui Ines, pe care l-a adus în pragul disperării și singura soluție a fost un glonț în cap. Apoi, a venit rândul nevestei, o duduie fără multă minte și plină de operații, o insipidă care nu se interesa de nimeni și nimic, nici chiar moartea nu a făcut-o să simtă ceva. Și acum, ultima ei victimă – fiul celor doi, bărbatul cu agenda, pe care îl urmărise ca o fantomă zi de zi și care …
– Ines, Ines,asta e o poveste genială! Dar știi bine că nu putem publica un roman de genul ăsta! Scumpo, avem nevoie de un roman de dragoste, altfel…
– Știu, știu, altfel rămân doar la stadiul de corector, îl întrerupe Ines pe șeful ei de la editură. Dar nu pot, jur că am încercat și nu pot scrie ceva siropos!
– Ok! Uite, păstrăm povestea ta, mai tăiem niște chestii, adăugăm altele și o transformăm. La final, Ines-protagonista se îndrăgostește de bărbatul misterios pe care vrea să îl omoare și ajung pe o insulă exotică bla bla.. Ce zici? Știe că șeful ei îi oferă o șansă rară și o acceptă, deși primul instinct este să spună nu.
– Bine, am să încerc, dar nu e așa de ușor, decide Ines, apoi se ridică și dă să iasă din birou.
– Apropo, cum ai reușit să scrii atât de detaliat scenele crimelor?
– Ăăăă, multe romane citite, știri, documentare, filme, imaginație, răspunde Ines, iar vocea îi tremură puțin.
– Îhm, imaginație… repetă șeful ei, remarcând emoția femeii, dar punând-o pe seama stresului cauzat de scris. Ok, asta e tot. Spor la scris!
Ines îi mulțumește și iese din birou, își ia geanta și se oprește în barul din colțul străzii, comandând un pahar un vin, în timp ce ochii ei negri îl urmăresc pe bărbatul din fața ei care tot scrie și rupe foi din agenda lui, fără să știe când va rupe ultima pagină din viața lui….
Am scris această poveste ca parte a programului S.I.M.T. creat de Mona Șimon.
3 comments
Excelent! Hai că ai schimbat frumos și ne-ai surprins, din nou, foarte plăcut! Foarte fain! Bravo ție! ❤❤❤
Mulțumesc mult, Mona! Mă bucur că am dus la capăt și tema cu numărul 3!
❤️ Lovely! Sa stii ca astept o carte, scrii super fain!