Sursa foto: arhiva personală, editare: Canva Pro

O fotografie cât 1000 de cuvinte

by Oana Lambrache

Acum câteva luni, am deschis rubrica de lifestyle pe blog, în care nu-mi propuneam să scriu despre ceva anume, ci în care îmi doream să adun articolele care nu se încadrau în cele două mari categorii despre care scriam în mod obișnuit – cărți și motherhood.

Am scris chiar și un articol despre fotografii și despre ce ne dorim să transmitem prin intermediul lor atunci când le postăm pe rețelele de socializare. Cumva, mi-a ieșit un articol destul de trist și parcă nu era chiar genul de poastare care să deschidă noua rubrică. Așa că am ales să îl șterg, însă ideea a rămas în mintea mea și mi-am promis să scriu despre ea. Parcă nu îmi găseam liniștea dacă nu aș fi scris.

Munca din spatele unei fotografii

De-a lungul timpului, am avut parte de câteva ședințe foto și am putut să văd cât de multă muncă se află în spatele unei fotografii și de cât de multă dedicație din partea fotografului trebuie pentru ca imaginea să fie perfectă. Alegerea locului pentru ședința foto, zeci și sute de cadre trase, apoi selectarea celor mai bune, editarea fotografiilor și, la final, bucuria celui sau celei care le primește – poate par doar cuvinte, dar sunt acțiuni pline de dăruire, de pasiune, rezultatul muncii unui om dedicat.

Mi-ar plăcea ca într-o zi să pot urma un curs, să pot înțelege termenii specifici și setările aparatului foto și să îl pot folosi la adevărata lui capacitate. Până atunci, mă mulțumesc cu telefonul și cu fotografiile cu cărți și căni cu cafea, folosindu-mă de filtre pentru a le da suflet și claritate!

fotografi
Sursa foto și editare: Canva Pro

Ce spun fotografiile despre noi

Fiecare dintre noi fotografiază ceva ce îi place; fie că sunt clădiri, fie că sunt oameni, fie că sunt animalele de companie, fie că sunt cărțile citite. Surprindem momente, emoții, persoane dragi, străzi pustii sau detalii arhitecturale. Toate aceste imagini ne reprezintă pe noi, sunt parte din noi și ne dau voie să ne exprimăm personalitățile prin artă.

Cred că fotografiile sunt și un fel de jurnal intim al itinerariului nostru prin viață, sunt modul fiecăruia dintre noi de a lăsa o amintire în urma noastră. 

Sursa foto: arhiva personală, editare: Canva Pro

Fotografiile mele spun povestea mea, a lucrurilor pe care le-am văzut, a evenimentelor pe care le-am trăit, a emoțiilor care mă însoțesc zi de zi. Poate că înfățișează o viață perfectă, dar știu că perfectul nu există și am și eu zile mai puțin bune, zile în care sunt obosită și devin irascibilă și nervoasă mult prea ușor.

Uneori, stările acestea trec mai repede, alteori mai greu. Ce mă ajută de fiecare dată este să trag aer în piept, să încerc să nu mă mai judec atât de aspru, să învăț din starea respectivă și să admit că nu mă reprezintă. E al naibii de greu să fac toate astea, dar îmi asum aceste trăiri și îmi repet mantra care mă aduce la lumină „Fii blândă cu tine!”

Zâmbetul unei fotografii ascunde multe

De când îl avem pe Sebastian, nu cred că a trecut vreo zi în care să nu îi fac măcar o fotografie. De câte ori am avut ocazia, am apelat la ședințe foto profesioniste pentru a imortaliza momente sau evenimente deosebite din viața lui: primele zile de viață când avea mai puțin de două săptămâni de la naștere, vara în lanul de lavandă, prima lui zi de naștere și Crăciunul în trei de anul acesta!

Dacă la prima ședință de când avea numai câteva zile totul a fost simplu pentru că Sebi dormea mai tot timpul, atunci când a crescut, lucrurile au mers mai greu și copilul a devenit mai timid și temător față de oamenii și situațiile noi.

Sursa foto: arhiva personală, editare: Canva Pro

Nu cred că am văzut fotografii cu copii supărați sau plângând, pentru că ne dorim să putem vedea imagini cu ei zâmbind, râzând, bucurându-se și jucându-se. Azi am curaj să vă arăt și partea mai puțin plăcută a ședințelor foto cu un copil mic, de 9 luni, pus într-un mediu nou, necunoscut. Curiozitatea lui a fost câștigătoare până la urmă, dar au existat și momente în care am crezut că făcusem o greșeală alegând ședința în lavandă. 

Copiii sunt foarte receptivi la tot ce se întâmplă în jurul lor, doar că au nevoie de timp pentru a se obișnui cu oamenii și locurile pe care nu le cunosc. Pentru Sebi a fost mai grea această activitate, prima de acest fel pe care o percepea și înțelegea atât cât putea el. Următoarea ședință de ziua lui a fost într-un mediu cunoscut – parcul și a decurs mult mai bine: s-a jucat cu decorul, a râs, a început să meargă prin iarbă, a fost atent la Andreea, fotografa noastră.

Când am revenit în studioul ei pentru fotografiile de Crăciun, Sebi a fost puțin temător la început, apoi și-a intrat în rol și a interacționat cu fotografa și cu decorul, de parcă erau vechi prieteni.

Plimbatul în parc, mersul la cumpărături, cititul și jucatul, toate activitățile pe care le facem împreună sunt suma a ceea ce suntem ca părinți, iar fotografiile sunt martorii bucuriei noastre!

Leave a Comment

*Folosind acest formular ești de acord cu prelucrarea datelor cu caracter personal.

Te-ar putea interesa

Acest site folosește cookie-uri pentru a vă oferi cea mai bună experiență atunci când îl accesați. Prin apăsarea butonului de "Accept", vă dați acordul pentru prelucrarea datelor voastre! Accept

Textul nu poate fi copiat!