Sursa foto: arhiva personală

Despre somn și sleep training

by Oana Lambrache

Somnul bebelușilor este una dintre cele mai mari probleme de care ne lovim ca mame, ca părinți, pentru că lipsa somnului ne afectează pe toți: mame, tați, copii.

Trezitul des din timpul nopții m-a lovit rău și nu mai știam ce trebuie să fac și cum să liniștesc copilul mai repede. Trezitul des și adormitul cu greu s-au alăturat problemelor legate de alăptare și simțeam că am dat deja greș la un test de mamă. 

Am încercat singură să schimb rutina de adormit, dar am renunțat după câteva încercări pentru că nu suportam să îmi aud copilul plângând.

A dormit cu noi în pat, apoi pus în baby nest între noi, tot în pat, apoi în baby nest în pătuț lângă patul nostru, a dormit pe noi zi și noapte pentru că doar așa putea să doarmă și pentru că nu știam ce să mai facem. Dar toate acestea nu erau soluții care să ne ajute, iar ceea ce vedem în filme – copii dormind liniștiți cu un carusel deasupra pătuțului – fix asta sunt, filme, pentru că realitatea este alta și nu e deloc ușoară.

Am citit despre cel de-al treilea trimestru și am înțeles nevoia lui Sebastian de a fi cât mai aproape de noi. Drept urmare, ziua îl puneam în marsupiu și ieșeam cu el afară sau îl ținea soțul în timp ce eu reușeam să fac un duș sau ceva ordine prin casă. Apoi, am descoperit noțiunea de sleep training. Am citit, am căutat pe internet și am decis să apelez la un consultant pentru că îmi doream să îmi ajut copilul să doarmă mai bine și să mă ajut și pe mine astfel încât pe timpul zilei să mă pot mișca, să ies câteva minute din rolul de mamă.

Din câte am citit, sleep training-ul este perceput într-un mod negativ, fiind asociat cu lăsatul copilului să plângă până la epuizare și cu abandonul bebelușului în pătuț. După ce am discutat cu Ana de la I Love Sleep, Baby am descoperit că această idee este greșită.

Vorbind cu Ana am aflat că sleep training-ul presupune crearea unei rutine de somn care să ajute atât copilul să doarmă bine, fără asocieri de care se scapă greu, cât și părinții care vor beneficia de necesarul de somn pe timpul nopții.

În cazul nostru, am întâmpinat dificultăți în adormirea lui Sebastian pe timp de zi, iar somnurile lui erau extrem de scurte, uneori și de 20-30 de minute. Pe timpul nopții, în schimb, copilul s-a reglat singur, iar de pe la 4 luni a început să doarmă întreaga noapte, fără treziri. Au mai fost și nopți în care se trezea din cauza scutecului murdar și singurul mod în care îl puteam adormi era alăptatul, apoi nici scutecul nu a mai fost o problemă, iar acum Sebi doarme de pe la 20-20:30 până la 7:00.

Pentru că Sebastian a avut nevoie de ședințe de kinetoterapie, abia pe la 7 luni am reușit să începem rutina de somn pe timp de zi. Am început brusc cu adormit în patul nostru, stând lângă el în timp ce adormea sugându-și degetul mare. Primul somn de acest fel a durat vreo 45 de minute și nu ne venea să credem că Sebi reușea să se odihnească în sfârșit. După câteva zile, l-am mutat în camera lui, în pătuț și am stat lângă el până a adormit tot sugându-și degetul. Am forțat un pic lucrurile și i-am scos degetul din gură până când a uitat de acest obicei, iar greul acum începea.

Am recurs la adormit cu mângâiat, cântat, șușuit și luat în brațe atunci când plânge și nu se poate liniști. Primele zile au fost groaznice, cu mult plâns, cu neliniște că facem ceva greșit, apoi am reușit imposibilul – Sebastian a adormit în pătuț fără plâns, fără asocieri greșite, fără sentimente de vină pentru noi părinții. Și a dormit o oră și jumătate. Mi se părea și încă mi se pare de necrezut cum un copil care dormea 30 de minute sau mai puțin acum lega ore fără să intervenim.

Ni se mai întâmplă și acum să intervenim, dar foarte rar, la fel cum și Sebastian simte nevoia de ne simți lângă el și atunci îl ținem un pic mai mult în brațe. Cred că la fiecare salt mental are un somn pe care și-l face în brațele mele după 30 de minute în pătuț pentru că altfel nu se liniștește. Dar e ok, noi suntem ok, iar apoi revenim la rutina de toate zilele! Acum, îl adormim pe Sebastian în pătuțul lui la cele 2 somnuri de zi și la somnul de seară și durează  maxim 15 minute să adoarmă. Uneori, se împotrivește pentru că ar mai vrea să se joace, uneori adoarme în 5 minute. Se mai întâmplă să dureze și 30 de minute și încercăm să găsim cauza agitației sau nemulțumirii copilului și apoi adoarme. E dificil câteodată, este tentant să îl adormim în brațe, apoi ne amintim de munca depusă și alegem pătuțul și mângâiatul pe cap sau pe spate.

Sfatul meu este să citiți despre somnul copiilor, despre sleep training și metode prin care putem ajuta copilul să doarmă bine. De asemenea, puteți urmări sfaturile consultanților în somn și puteți stabili ce metode vă doriți sau nu să folosiți. Personal, nu cred în lăsatul copilului să plângă până adoarme. Am testat această metodă, gândindu-mă că poate așa va dormi mai mult. Din păcate, Sebi a dormit la fel de puțin așa că am revenit la metodele care avuseseră un pic mai mult succes: mângâiat, cântat, plimbat în brațe.

La început va fi cu plâns, mult plâns și veți simți cum vi se scurge puterea din voi. Important este să fiți fermi și consecvenți, iar dacă nu reușiți din prima, nu este un capăt de lume, puteți reîncerca atunci când copilul nu trece printr-un salt mental sau puseu de creștere sau când nu sunt de vină dinții.

Am observat că, atunci când Sebastian intră într-un salt mental, tinde să își modifice ora de trezire din 6:30-7:00 în 6:00, chiar 5:45. Ce fac în situația asta? Păstrez rutina și orele de somn, încerc să adaptez programul în funcție de el. Dimineața ajută să meargă în parc cu soțul pentru că este atras de ceea ce vede și putem forța puțin ora de somn. Fac asta pe parcursul întregii zile, modificând puțin orele de somn astfel încât să nu fie nici el prea obosit, dar nici să nu stric rutina pentru somnul de noapte.

Pentru mine, discuțiile și mesajele cu Ana au fost de mare ajutor, mai ales prima dată când eram epuizată și nu înțelegeam ce fac greșit. A fost nevoie de mult curaj pentru a face sleep training și de convingere că fac bine ceea ce am ales. Poate că există copii care se adaptează mai ușor și al meu e așa, deci a fost mai ușor să îi modelez somnul. Totuși, cred că fiecare copil poate fi ajutat în privința somnului atât timp cât este găsită metoda potrivită. 

Este minunat să îți vezi copilul domind lângă tine sau pe tine, dar vine un moment în care îți vei dori să te duci la baie sau să faci de mâncare și nu vei putea pentru că (,) copilul simte când pleci de lângă el și se trezește. Acela este momentul în care începi să aduni frustrări, dureri de spate sau picioare, oboseală, care te vor îndepărta de bucuria de a fi mamă. Există speranță, trebuie doar să ceri ajutor!

Nopți liniștite și zile senine!

Te-ar putea interesa

Leave a Comment

*Folosind acest formular ești de acord cu prelucrarea datelor cu caracter personal.

Acest site folosește cookie-uri pentru a vă oferi cea mai bună experiență atunci când îl accesați. Prin apăsarea butonului de "Accept", vă dați acordul pentru prelucrarea datelor voastre! Accept

Textul nu poate fi copiat!