Nu chiar școală, un curs de scriere creativă. În România, nu am găsit mai nimic despre acest subiect, deși am fost mereu interesată să particip și să primesc un feedback legat de ceea ce scriu.
Un prim pas a fost participarea la ediția de primăvară a SuperBlog, de la care am învățat o mulțime de lucruri, unde am cunoscut oameni minunați și chiar am câștigat premii. Chiar dacă a fost vorba de respectarea anumitor cerințe, faptul că am reușit să duc la bun sfârșit probele și să obțin note bune și foarte bune mi-a dat mult mai multă încredere în mine.
Acum vreo două luni, am descoperit un anunț pentru înscrierea la un curs de scriere creativă susținut de scriitoarea Monica Ramirez. M-am înscris și am primit un telefon foarte repede pentru a mă anunța că acest curs va avea loc în a doua parte a lunii iulie în funcție de numărul de participanți. Am simțit un val de emoții și primul impuls a fost să renunț; mai ales că nu știam cum voi echilibra cursul cu rolul de mamă. A fost mai ușor decât mi-aș fi putut închipui!
Zilele treceau și încă nu primisem nici o veste și cumva simțeam că nu a fost să fie. Apoi, am primit email-ul prin care eram anunțată că, într-adevăr, cursul va avea loc și că eram și eu unul dintre participanți. Un nou val de emoții m-a cuprins și nu mi-a dat voie să respir liniștită decât la finele primei zile de curs.
Am avut parte de 3 zile pline cu sfaturi, cu feedback, cu povești reale despre ce și cum ar trebui și nu ar trebui să facem ca viitori scriitori.
Am scris acasă și la curs pe temă dată sau la liberă alegere, mi-am imaginat personaje, lumi, apocalipse, dialoguri, am creat un prim capitol pentru o carte, apoi un epilog și un sinopsis chiar dacă nu scrisesem cartea. Am cunoscut oameni minunați, pasionați de lectură și de scris, am ascultat povești și am realizat cât de mult talent există în jur și cât de bine ar fi ca acesta să fie descoperit și ajutat!
Am absorbit informația, mi-am notat idei, am scris și am simțit că luasem cea mai bună decizie când m-am înscris la curs!
A fost greu în prima zi când nu știam la ce să mă aștept, când m-am uitat în urmă la copil, când m-am gândit că poate greșesc plecând, dar mi-am amintit că o mamă bună nu e o sclavă, ci un exemplu pentru copilul ei. Iar eu vreau să fiu un exemplu de om care își urmează visurile și pasiunile pentru băiețelul meu!
Vă sfătuiesc să vă ascultați instinctul și să vă urmați visul pas cu pas!