Săptămâna trecută vă propuneam 10 titluri de pus în bagajul de vacanță, printre care și câteva romane din genul thriller, unul dintre genurile mele preferate. Dacă mai aveți puțin loc în vreo geantă, vă recomand să adăugați și romanul „Mici dezastre”.
Jess este mama și soția perfectă – are un soț minunat, doi băieți mari și o fetiță de numai 10 luni, Betsey care le întregește familia. Totul se complică atunci când Jess ajunge la spital cu Betsey care a suferit un accident, o lovitură la cap, iar medicul de gardă, Liz, una dintre prietenele lui Jess, începe să își pună înttrebări cu privire la ceea ce s-a întâmplat cu Betsey.
De-a lungul romanului, aflăm diverse detalii despre Jess și despre momentul în care fiica ei a fost rănită, dar și despre Liz și mama ei, a cărei influență o resimte chiar și acum adult fiind.
Romanul „Mici dezastre” este scris din perspectivele a diferite personaje, astfel ajungem să avem o privire de ansamblu asupra poveștii, pentru ca, în final, vinovatul să fie persoana la care nu ne-am așteptat.
Mamă fiind, mi-au trecut tot felul de gânduri negre atunci când am citit cartea, neputându-mi închipui cine ar vrea să facă rău unui copil atât de mic. Povestea secundară, cea a lui Liz din copilărie, este la fel de neagră, înfățișând o mamă neputincioasă, care luptă de una singură cu depresia și alcoolul, nefiind capabilă să se salveze și necerând ajutor.
Ce am citit printre rândurile cărții a fost depresia post-partum, care afectează mamele de pretutindeni, indiferent de rasă, vârstă, grad de educație sau stare materială. Depresia care se instalează după naștere lovește nemiloasă orice femeie, proaspăt devenită mamă, atunci când lumea ei este dată peste cap: treziri dese pe timpul nopții, probleme în alăptat, lipsa vieții sociale, închiderea în sine, tendința de perfecțiune în fața tuturor.
Din momentul nașterii, o femeie se află într-o cursă contracronometru, într-un montagne russe care nu se mai oprește, plin cu emoții, sentimente de vinovăție, de neputință, care o fac pe mamă să afunde și mai mult în întuneric dacă nu apelează la specialiști în domeniu.
Prin asta a trecut și Jess, deși era la al treilea bebeluș, crezând că dacă crescuse doi băieți, putea face față și unui al treilea copil. Din păcate, cumulul de emoții au dat-o peste cap și nu a mai putut gândi limpede pentru a cere ajutor atunci când avea cel mai mare nevoie de el. Din fericire, carapacea de perfecțiune s-a spart, iar cei din jur au putut să îi ofere sprijin și ajutor specializat la timp. Din nefericire, realitatea ne demonstrează contrariul, iar multe femei împing adânc depresia, crezând că așa trebuie făcut sau, chiar, negând existența acestei afecțiuni.
„Mici dezastre” dezbate această afecțiune, trăgând un semnal de alarmă pentru mame, dar și pentru cei din jur, care pot vedea semnele și pot interveni.
Ca mamă, m-am luptat cu această problemă și încă mă simt copleșită, am apelat la ajutor și lucrez cu mine pentru mine și pentru copilul meu. Consider că este important ca eu să fiu bine întâi de toate pentru a putea fi bine pentru copil. Faceți asta pentru voi și cereți ajutor de orice celor din jur!
Romanul „Mici dezastre” a fost publicat de Editura Litera și îl puteți găsi aici.