Sursa foto și editare: canva.com

Perfectă imperfectă

by Oana Lambrache

În goana de a fi mama perfectă, am uitat de mine de multe ori. În schimb, am realizat că nu voi fi și nici nu îmi (mai) doresc să fiu o mamă perfectă, cel puțin din punctele de vedere ale celor din jur. Fiecare mamă este perfectă pentru copilul sau copiii ei. Ce contează cel mai mult este să mă accept așa imperfectă cum sunt: cu bune, cu rele, cu zile grele, cu lacrimi, cu zâmbete, cu tot ce îmi aduce viața zi de zi.

Acum ceva timp am stat la o cafea cu mine și am vorbit despre mine, ceea ce fac extrem de rar pentru că nu îmi este deloc ușor să vorbesc despre mine. Privind în urmă, cred că a vorbi cu mine este un fel de terapie care nu mă costă nimic, dar care îmi aduce câteva beneficii, iar cel mai important este regăsirea propriei persoane pentru a mă accepta așa cum sunt.

Persoana perfectă nu există

Pentru a ajunge la această concluzie, am exersat mult și încă îmi educ sinele pentru a înțelege că perfecțiunea dintr-o imagine sau situație are în spate imperfecțiuni. 

Cred că în natura noastră de oameni este împământenită ideea, dorința de a avea cât mai mult pentru a atinge perfecțiunea. Din nefericire, cu cât avem mai mult, cu atât ne dorim mai mult, devenind obsedați de acumulare, iar odată cu obținerea lucrului pe care îl dorim, satisfacția este de scurtă durată, pentru că deja avem în minte următorul trofeu.

Cum vedeam o persoană perfectă? O persoană atractivă, un corp lucrat, un dulap uriaș cu haine, zâmbete largi mereu. Apoi am realizat că astfel de lucruri nu înseamnă perfecțiune, ci doar acoperirea unor lipsuri, nevoia de a arăta celor din jur o perfecțiune care nu există. Am făcut pace cu vocea interioară și am găsit lucruri și oameni minunați în jur, imperfecți, dar autentici.

Imperfecțiunile ne fac oameni

Orice imperfecțiune este văzută ca un defect, ca un punct slab, dar eu cred că ele ne fac oameni, vulnerabili poate, dar oameni capabili de a-și arăta sentimentele, de a vedea frumosul din jur și de a crea frumos.

Fiecare dintre noi suntem o sumă a calităților și defectelor, iar balanța înclină după cum ne îndrumă propriile gânduri. Dacă ziua mi-a fost bună, tind să văd calitățile, dacă am avut o zi dificilă, atunci văd totul negru, îmi toc mărunt orice defect și întorc pe toate părțile ce mi s-a întâmplat în ziua respectivă. E al naibii de greu lucrul cu mine, dar e atât de frumos! Mai ales că, la final de zi, atunci când trag linie, îmi spun sunt mândră de ceea ce am realizat, după ce mi-am început ziua gândindu-mă că voi face tot ceea ce voi putea. 

(Im)perfecta din mine tânjește după mai multă perfecțiune

Mereu mi-am dorit să iau cele mai mari note, să aleg cea mai bună variantă de liceu și facultate, să am jobul perfect, înțelegeți ideea. În fuga mea spre perfecțiune, uitam să trăiesc pentru că intrasem într-un joc care nu avea sfârșit și din care nu reușeam să mă opresc.

Chiar și acum, îmi doresc să dau totul din mine, să construiesc un fel de zid în jurul meu pentru a ține la distanță eșecul sau neputința de a face un anumit lucru. Am momente în care realizez că nu e nevoie să fac anumite lucruri fix în acel moment, dar uneori nu mă pot opri, am cuvântul trebuie fixat în minte și nu reușesc să îl șterg sau măcar să îl minimizez. Și aici intervine lucrul cu mine, doar că este mult mai greu, pentru că pur și simplu așa m-am educat, să nu mă opresc și să continuu până la epuizare.

Ca oameni, ne stabilim niște idealuri și încercăm să le copiem în speranța că vom atinge perfecțiunea. Suntem oameni și suntem înclinați spre greșeli, dar la fel de bine putem face lucruri minunate. Cel mai bun lucru pe care îl putem face este să ne oprim din această fugă spre perfecțiunea absolută și să ne trăim viețile cu adevărat!

Te-ar putea interesa

Leave a Comment

*Folosind acest formular ești de acord cu prelucrarea datelor cu caracter personal.

Acest site folosește cookie-uri pentru a vă oferi cea mai bună experiență atunci când îl accesați. Prin apăsarea butonului de "Accept", vă dați acordul pentru prelucrarea datelor voastre! Accept

Textul nu poate fi copiat!