"Britt-Marie nu vrea ca totul să fie mai ușor, ci vrea ceva care contează."
Backman este unul dintre autorii mei preferați, deși mi-ar fi greu să fac un top sau să îi enumăr pe toți. Pur și simplu, dacă dau peste un roman bun, atunci și autorul devine automat unul dintre favoriții mei. Am dat peste Fredrik Backman din întâmplare, prima întâlnire fiind cu romanul „Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău”, căruia i-au urmat „Un bărbat pe nume Ove”, „Scandalul”, „Noi contra voastră” și „Oameni anxioși”.
Citind „Bunica…”, am descoperit-o pe Britt-Marie, o femeie tipicară, organizată (mereu cu lista la ea) și obsedată de curățenie (parcă seamănă cu cineva cunoscut!). Un personaj spumos și țepos, care părea să aibă mai multe de spus decât lăsa să se înțeleagă. Așa că Backman s-a gândit că trebuie să o cunoaștem pe ea, pe Britt-Marie și să îi ascultăm povestea.
"I se pare de-a dreptul enervant că a leșinat, dar nici pe departe tot atât de enervant cât i se pare să leșine murdară pe față. Dacă murea? Ce-ar fi zis lumea?"
În urma despărțirii de soțul ei Kent, Britt-Marie realizează că are nevoie de o slujbă și ajunge la sediul Agenției de Ocuparea Forței de Muncă. După câteva discuții insistente din partea ei, tânăra cu care a vorbit îi găsește un post temporar – administrator la baza de agrement dintr-un orășel uitat de lume numit Borg. Ajunsă aici, Britt-Marie se activează și începe un îndelung proces de curățare și ordonare a tot ceea ce găsește greșit în Borg. În scurt timp, ea devine antrenoarea echipei de fotbal din oraș, deși habar nu are de reguli, jucători sau echipe, realizând că sunt multe lucruri despre care nu știe (mai) nimic, pentru că lăsase totul în seama soțului ei.
"La o anumită vârstă, aproape toate întrebările pe care și le pune un om sunt, de fapt, despre același lucru: Cum să îți trăiești viața?"
După primele pagini, Britt-Marie îmi părea la fel de antipatică precum mi-o aminteam din „Bunica…”. Continuând să citesc, am descoperit o femeie vulnerabilă, sensibilă, care nu își găsește locul, dar care vrea să nu treacă neobservată prin viață. Britt-Marie realizează că își poate schimba viața și că puterea stă în propriile mâini, trebuie numai să vrea să facă acest pas.
Citind acest roman, m-am regăsit în Britt-Marie și în obiceiurile ei duse la extrem – curățenie, organizare, liste, planuri, punctualitate. Deși par lucruri pe care le facem cu toții, Britt-Marie nu concepe viața fără ele, nu înțelege întârziatul sau nerespectatul orelor de masă. Un personaj rigid, încorsetat în propriile reguli dure, Britt-Marie învață lecții importante despre prietenie, iubire, viață alături de oamenii din Borg, care, la rândul lor, o acceptă așa cum este și o fac să se simtă importantă și necesară.
Deși părea mulțumită cu viața ei alături de Kent, Britt-Marie tânjea după apreciere, după un cuvânt frumos, după acceptarea celor din jur, pe toate acestea găsindu-le în comunitatea din Borg.
Depășind această criză personală, Britt-Marie se regăsește și se transformă sub ochii cititorilor, devenind un personaj iubit, care își ia viața în mâini și pornește spre necunoscut cu multă încredere. Chiar dacă și-a trăit o bună parte din viață, Britt-Marie se maturizează, conștientizându-și calitățile și punându-se pe primul plan pentru prima dată în mulți ani.
"Uneori e mai ușor să trăiești fără să știi cine ești dacă știi unde ești. (...) orice s-ar întâmpla, oriunde ar fi, toată lumea știe că Britt-Marie a fost aici."
Romanul a fost publicat de Editura Art și îl puteți găsi aici.
