Sebastian
Jurnal de mamă

8 luni și 2 zile de Sebastian

Pe la 2 luni, am simțit că trecem prin cele mai grele momente cu Sebastian, pentru că nu reușeam să îl adormim, iar durerile de burtică erau din ce în ce mai prezente. Am trecut peste toate și părea că intrăm pe un drum lin, care și-a schimbat cursul cu ședințele de kinetoterapie. Timp de 3 luni, am mers la kinetoterapie de 3 ori pe săptămână pentru a corecta torticolisul și tal valgul și pentru a-i îmbunătăți mișcările lui Sebastian. 

Privind în urmă, am trecut cu bine peste multe, dar copii mici = probleme mici, copii mari = probleme mari

Regresia de la 4 luni

În timpul regresiei de somn de la 4 luni, noi mergeam la kinetoterapie și nu am simțit-o prea mult, mai ales că Sebastian dormea foarte bine noaptea – deja începuse să doarmă fără treziri și m-am gândit că am sărit peste acest hop. Am realizat târziu că somnul lui de zi era extrem de afectat și fracturat: reprize scurte de somn de 30 de minute, adormit cu greu, trezit cu plânsete și, deși respectam rutina, nu înțelegeam unde greșeam. Se pare că ședințele de kineto erau fix în timp ce copilul trebuia să doarmă, iar de aici începea problema.

Ajutor! Copilul meu se transformă!

După ce am încheiat cu orele de kineto, am reușit să creez o rutină zilnică, cu 3 somnuri, care uneori funcționa, alteori nu. Cert este că de vreo lună, copilul meu a fost răpit de extratereștri și s-a transformat! Ba îi e somn, ba nu îi e somn, plânge la fiecare somn de zi, se trezește și la 5:30 (!!!), se împotrivește vehement somnului de după-amiază și este foarte recalcitrant când încerc să îl liniștesc. Amuzant mi se pare faptul că după ce adoarme, mai ales la primul somn, abia se mai trezește! După ce m-am documentat, am aflat că între 7 și 9 luni apare o altă regresie a somnului, care combinată cu sentimentul de abandon și saltul mental 6 creează un monstruleț.

Cea mai grea zi?

Cea mai grea zi de până acum? Este fiecare zi, pentru că fiecare zi vine cu provocările ei, cu problemele ei, cu nemulțumirile ei. Azi, Sebastian s-a trezit pe la 5:20 și Adi a încercat până la 6 să îl readoarmă, dar nu a reușit – copilul avea alte planuri! Îi auzeam ca prin vis nemulțumirea și împotrivirea, dar abia la 6 am reușit să mă mișc și să renunțăm la adormit în favoarea primei mese a zilei. După câteva minute, Sebastian redevenise bebelușul nostru scump, care a început să vorbească “da-da-da” de câteva zile. 

Mai rezist? De multe ori spun că nu, apoi îmi amintesc că pentru fiecare dintre noi, chiar adulți fiind, orice început sau lucru nou este dificil. Iar el nu este decât un copil la început de drum, care nu știe încă să vorbească și să îmi spună ce îl doare sau de ce are nevoie, așa că plânge – singurul lui mijloc de comunicare. 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll Up
Textul nu poate fi copiat!