tarziu
Jurnal de cititoare

“Mai târziu” – Stephen King

Acum două săptămâni vă povesteam despre “Misery”, cel mai recent roman marca King pe care îl citisem cu sufletul la gură. Și pentru că doar ce primisem noul roman “Mai târziu”, am zis că nu strică să îl citesc, mai ales că nu are decât puțin peste 200 de pagini și nu mi-ar fi luat mult timp.

Despre "Mai târziu"

“Mai târziu” este povestea lui Jamie Conklin, un băiețel care locuiește cu mama lui în New York, care pare să nu fie cu nimic deosebit de băieții de vârsta lui. Numai că Jamie este cât se poate de diferit, pentru că el poate vedea și vorbi cu morții.

Deși mama lui nu îl crede și îi interzice să vorbească despre puterea lui neobișnuită, ea se răzgândește atunci viitorul celor doi este în pericol din cauza datoriilor. Astfel, mama lui îl roagă pe fiul ei să vorbească cu unul dintre autorii pe care îi reprezintă pentur a obține detalii despre ulima carte pe care urma să o scrie. Mama lui Jamie scrie cartea în locul autorului și o publică, obținând banii necesari pentru a-și continua viețile fără grija zilei de mâine.

Lucrurile se complică atunci când fosta iubită a mamei lui, un ofițer de poliție, îl răpește pe băiat cerându-i să o ajute cu găsirea unei bombe plasată de un criminal în serie și, mai apoi, cu rezerva secretă a un traficant de droguri.

Ce mi-a plăcut și ce nu mi-a plăcut

Citind romanul “Mai târziu” mi-am amintit de serialul “Ghost Whisperer” în care Melinda – o femeie în toată firea – putea vedea morții pe care îi ajuta să “treacă” dincolo, îndeplindu-le o ultimă dorință sau aflând cine era vinovat de moartea lor.

Interesant este faptul că Jamie însuși face referire la un alt film “The Sixth Sense” , menționând că el nu este deloc asemenea lui Cole. Din păcate, eu nu am văzut filmul așa că nu vă pot confirma vorbele lui Jamie.

Citind majoritatea cărților lui King, am tendința de a porni la drum cu o părere bună despre cartea pe care urmează să o citesc. Mi-a plcăut mult “Mai târziu”, dar mi-au lipsit descrierile horror pe care le-am regăsit în celelalte cărți.  Ce-i drept, am dat peste câteva descrieri mai ciudate – Jamie vede persoanele moarte așa cum erau în momentul morții cu răni destul de grave. Este posibil ca romanul să îmi pară mai pțin horror decât este el de fapt și din cauză că am citit “Misery” înainte, care a fost mult mai descriptiv din punctul acesta de vedere.

Mi-a plăcut personajul lui Jamie, care, deși este un copil, pare mult mai matur decât lasă să se vadă. Înțelege că “darul” lui nu ar putea fi înțeles de cei din jur, așa că își internalizează sentimentele pentru a părea un copil obișnuit. Deși mama lui ajunge să îl creadă, presupun că Jamie rămâne cu ceva probleme din cauză că nu a fpst crezut. Pentru copii, a nu avea încredere în ei indiferent de situație este un pas înapoi în dezvoltare, devenind adulți cu diverse probleme.

Descrierile oamenilor morți pe care îi vedea Jamie m-a făcut să îl văd pe Kimg în toată splendoarea, dar, după atât de multe romane de-ale lui citite, nu m-au speriat, ba chiar mi s-au părtu interesante și potrivite.

Per total, romanul “Mai târziu” este unul interesant, împletind elemente paranormale cu o intrigă polițistă care m-au captivat până la final, final pentru care încă am mixed feelings având în vedere că aflăm cine este atăl lui Jamie. 

Romanul a fost publicat de Editura Nemira și îl puteți găsi pe site-ul lor atât în format fizic, cât și în format electronic.

Nota Goodreads: 4/5

Un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll Up
Textul nu poate fi copiat!