Dacă mă gândesc bine, nu am mai citit poezie de prin liceu, poate doar câteva versuri ici-colo de curiozitate. Am încercat acum câțiva ani chiar să scriu versuri, dar nu am avut mare succes. Cred că îți trebuie o genă specială pentru a scrie poezii care să transmită emoții. La fel cum e nevoie de o stare anume pentru a citi poezie. În cazul meu, deși citesc foarte rar poezie, e necesară o stare de concentrare pentru a simți versurile pe care le citesc.
Am împrumutat diverse cărți până acum de la Bookster, dar niciodată poezii și mi-am zis că trebuie să încerc asta în martie. Am ales la întâmplare volumul „lapte și miere” al lui Rupi Kaur și am fost plăcut impresionată de ceea ce am citit.
"acceptă că meriți mai mult decât o dragoste dureroasă viața se mișcă cel mai sănătos lucru pentru inima ta este să te miști cu ea."
Volumul de poezii cuprinde patru părți: durerea, iubirea, ruptura și vindecarea, pentru fiecare dintre aceste părți poeziile reprezentând etape din viața unei femei.
Versurile din „durerea” mi s-au părut cele mai dure, descriind abuzurile de natură sexuală asupra une fetițe, în timp ce ultima parte „vindecarea” aduce pace în viața fetiței devenită femeie.
"ideea că suntem atât de capabili de dragoste dar totuși alegem să fim toxici"
Citind fiecare vers, am descoperit probleme sau idei de actualitate – feminismul, abuzul fizic și mental, iubirea, durerea, dezvoltarea unei femei. Fiecare poem te răscolește, punându-te în pielea „personajelor” descrise, te macină și te zdrobește, lăsându-te fără puteri.
Versuri pline de emoție, despre durere și suferință, despre iubire și despre femei dezgolite de „straturile” pe care le îmbracă în fața celorlalți pentru a-și apăra sufletele.
Pentru a contura puterea versurilor, în volum există și o serie de desene reprezentative pentru poeziile din fiecare secțiune a volumului.
Sursa foto: arhiva personală
Volumul de poezii „lapte și miere” a fost publicat de Editura Cartea Românească Educațional și îl puteți găsi aici.