ce as fi vrut sa stiu inainte de a avea un copil
Jurnal de mamă

Ce aș fi vrut să știu înainte de a avea un copil (3)

Mă gândeam înainte de a scrie postul de azi că de multe ori ne referim cu “voi deveni mamă” la noi, femeile, în timpul sarcinii. Oare este adevărat? Devenim mame, nu avem deja acest sentiment întipărit în ADN-ul nostru?

Cred că a fi mamă se învață zi de zi alături de propriul copil, atunci când îl vezi zâmbind și îi zâmbești și tu, atunci când plânge și încerci să îi alini durerea, atunci când îl așezi în pătuț adormit și mai rămâi câteva clipe lângă el să îl vezi cum doarme.

La fel de bine cred în instinctul de mamă, care poate fi activ sau poate fi activat în timpul sarcinii sau în momentul nașterii sau când îți vezi pentru prima dată copilul în sala de nașteri.

Dacă îmi citiți blogul, știți că de două săptămâni scriu despre diverse lucruri pe care mi-ar fi plăcut să le știu înainte de a avea un copil. Nu m-ar fi determinat să îmi schimb decizia, dar poate m-ar fi ajutat să înțeleg mai bine ce urmează.

Nesting

Pe parcursul sarcinii, am trecut prin “nesting”, practic am devenit și mai obsedată de curățenie și aranjare a obiectelor prin casă. Și asta nu o singură dată, ci de mai multe ori. Chiar și acum mă încearcă acest sentiment și mai mut câte ceva prin casă! 

Pentru că sunt (puțin) obsedată de curățenie, am considerat acest sentiment unul obișnuit. Citind, am descoperit că “nesting-ul” apare sau este mai pronunțat în timpul sarcinii, fiecare mamă pregătind casa pentru noul membru al familiei: curățenie generală în fiecare săptămână sau de mai multe ori pe săptămână, aranjatul camerei copilului, pregătirea hăinuțelor, achiziționarea produselor destinate bebelușilor (eu am făcut asta cam prin luna a cincea de sarcină, v-am zis că sunt organizată!).

Anxietatea

În anumite situații, devin anxioasă, de cele mai multe mi se întâmplă asta atunci când nu pot controla o acțiune sau când nu știu cum voi face față unei situații noi.

În cazul copilului, din primul moment în care l-am văzut, am intrat într-un mod de panică și anxietate, care se mai potolea doar când dormeam. Știu că este normal să îmi fac griji pentru Sebastian, dar grija mea căpătase niște proporții astronomice. Chiar și soțul meu mi-a spus să semăn cu femeia din poveste cu drobul de sare. Tot el mi-a repetat că e ok să îmi fac griji, dar nu e în regulă să îmi fac griji pentru lucruri care se vor putea petrece în viitor. 

După multe astfel de discuții, am realizat că are dreptate. Așa am început să mă relaxez și să iau fievcare zi pas cu pas, fără să îmi mai fac scenarii despre viitor. Pur și simplu, voi lua ca atare ceea ce vine șși învăț să trăiesc cu anxietatea mea, doar că acum e mult mai redusă.

Instinctul de mamă

Aș putea scrie pagini întregi despre instinctul de mamă și despre cum acționează el. Pe scurt, având acest instinct e ca și cum am avea un al șaselea simț, special creat pentru noi mamele. Poate că nu este la fel de pronunțat în primele zile, dar în timp vei observa că deciziile pe care le iei în privința copilului tău îți vin natural și rapid.

Acest proces se învață în timp, cu răbdare și dedicare, fiind alături de copilul tău. Acest instinct nu te face brusc o expertă în schimbat scutece sau alăptat cum am crezut eu. Toate acestea se învață. Instinctul de mamă, cultivat frumos, te ajută “să știi” anumite lucruri pe care cei din jur nu le pot știi sau înțelege: cum să îți adormi copilul, cum să îi cânți, cum să îl îngrijești atunci când e bolnav sau dacă este necesară o vizită la medic. Poate că toate acestea par niște banalități, dar pentru fiecare mamă sunt lucruri de neprețuit, momente unice petrecute alături de copiii lor.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll Up
Textul nu poate fi copiat!