„Vara în care mama a avut ochii verzi” este printre cele mai bune romane ale unui autor român pe care le-am citit în ultimul timp.
Este povestea unei veri în care o mamă își dorește să petreacă ultimele luni de viață alături de fiul ei care plănuise o excursie de pomină în Amsterdam alături de prietenii lui. Planurile lui Aleksy sunt date peste cap atunci când mama lui îl roagă să o însoțească într-un sătuc din Franța pentru a-și trăi ultimele zile de viață. Pentru a fi sigură că băiatul o va însoți, îi promite casa și mașina, știind că așa el o va asculta.
"Ochii mamei mele urâte erau resturile unei mame străine foarte frumoase."
Cartea este scrisă din perspectiva lui Aleksy, amintirile din acea vară împletindu-se cu fragmente din prezent, prezentul în care el este un pictor de succes, iar scrisul îl ajută pe plan psihologic.
Încă de la primele pagini m-au impresionat tonul direct al scrierii, cuvintele fără perdea ale personajelor, autenticitatea acestora și modul în care se raportează la viață.
O mamă și un fiu, doi străini, se regăsesc și învață să se iubească de-a lungul unei veri. Cei doi se transformă și se dechid unul în fața celuilalt, cu defecte și calități, regăsindu-se pe ei înșiși în amalgamul de sentimente al unei veri de neuitat.
"Ochii mamei erau scoici crescute pe copaci."
Citind romanul „Vara în care mama a avut ochii verzi” am descoperit o poveste dureroasă, care taie adânc în suflet, o poveste profund realistă, o poveste pe care o putem întâlni în viețile noastre. Am descoperit o relație mamă-fiu, în care cei doi protagoniști înavață să (se) iubească și să se împace, lăsând în urmă trecutul.
Deși extrem de trist și dureros, momentul în care Aleksy își găsește mama moartă este unul din pasajele mele preferate pentru modul în care este descris:
"...când m-am întors, mama se legăna moartă în hamac ca o crisalidă cu început de fluture."
Romanul a fost publicat de Editura Cartier și îl puteți găsi aici.
2 comments
Deși tristă, mi-a plăcut. A fost ca o proză lirică.
Ma bucur ca ti-a placut! A fost o carte extrem de trista si dupa primele pagini nu ma asteptam la ceea ce urma.