„Ceața albastră” este primul roman SF românesc pe care îl citesc. Scriam mai demult că sunt foarte atentă atunci când aleg cărți ale autorilor români, ținând cont de recomandări.
În ceea ce privește romanul Irinei Dumitru, m-am bazat pe intuiție și nu am dat greș! Povestea este una interesantă, după părerea mea.
"O societate nu are nevoie de violență, pentru că ea se întemeiază pe valori precum pacea cu tine însuți și cu ceilalți."
O specie de extratereștrii – orionii pune stăpânire pe Pământ, controlând oamenii astfel încât totul să coexiste într-o armonie perfectă, numită universalism. Practic, avem de-a face cu o lume utopică prezentă în distopiile de genul „Jocurile Foamei”, „Minunata lume nouă” sau „Povestea slujitoarei”. Ca orice roman de gen care se respectă, perfecțiunea instaurată de orioni are o fisură – rebelii, cei care nu cred în pacea pe care extratereștrii o propovăduiesc.
Astfel, sistemul politic propus de orioni este pus la îndoială de rebelii care locuiesc în munți, fără știrea nimănui.
Bineînțeles, eroul sau eroii sunt nelipsiți, precum și povestea de dragoste dintre rebela Maya și medicul David Iacob.
Ce mi-a plăcut foarte mult la acest roman:
- acțiunea se petrece în Munții Buzăului;
- personajele au nume românești (cu mici excepții);
- fenomenul de „ceață albastră” atât de frumos descris;
- finalul deschis care invită la o continuare!
Romanul a fost publicat de Editura Cassius și poate fi găsit pe site-ul lor atât în format fizic, cât și electronic.
