Ce fac concret pentru rutina somnului
- Mențin aceeași rutină seara începând cu ora 18: baie, cremă, alăptat, adormit în pătuț. Dacă apar evenimente neașteptate, încerc să le depășeșc rapid și cu calm sau îi cer ajutorul lui Adi care a devenit expert la adormitul lui Sebastian.
- Las copilul să se trezească singur, chiar dacă dimineața ora de trezire diferă. Am ajuns la concluzia că voi putea rectifica acest aspect mai târziu. De ce fac asta? Pentru că momentan refluxul ne dă bătăi de cap, iar adormitul nu este mereu floare la ureche pe timpul zilei, orele de somn putând fi decalate de la o zi la alta. La asta se adaugă și 3 ședințe săptămânale de kinetoterapie care intereferază cu un program de somn bătut în cuie.
- Îl adorm la aproximativ 90-100 de minute de la fiecare trezire. Aici depinde și de starea lui și de cât de afectat este de reflux sau colici. Dacă nu reușesc, revin la metoda care a avut cel mai mare succes - dormitul pe mine.
- Aplic după fiecare somn următoarea rutină: masă - joacă - somn. În ceea ce privește joaca, ne distrăm cu exercițiile de la ședințele de kinetoterapie care par să îl binedispună pe Sebi (am mers la o singură ședință până acum, dar eu deja văd îmbunătățiri. Promit să vă scriu mai pe larg într-o postare viitoare.)
Cum merge până acum cu rutina somnului?
Așa și așa! Dar nu ne dăm bătuți și ne gândim că mâine va fi mai bine.
Partea bună este că noaptea, Sebi doarme și câte 6-7 ore legate, cu o singură trezire, ceea ne dă nouă, părinților, șansa unui somn ok.
Ce puteți face pentru a ajuta copilul să doarmă cât mai bine?
⇒ la fiecare trezire, trageți draperiile și luminați cât de mult posibil camera. La fiecare somn, faceți întuneric, atât cât puteți, iar noaptea să fie întuneric pe deplin, eventual o lumină de veghe micuță. Astfel, se va regla ritmul circadian al copilului. Practic, el își va da seama când e zi și când e noapte. Până la o lună, Sebi era pe alt fus orar – dormea mult ziua și era treaz noaptea :))
⇒ încercați să îl adormiți în pătuțul lui. Sebi a dormit cu noi în pat mult timp și ne-am gândit că va fi dificilă trecerea către pătuțul lui. Am început prin a-l lăsa să doarmă cu noi, dar într-un baby nest. Apoi, l-am mutat cu tot cu baby nest în pătuț. Am renunțat la baby nest la scurt timp, pentru că deja nu mai dormea ok în el (crescuse prea mult).
⇒ dacă se trezește, îl puteți lăsa câteva minute să vedeți dacă adoarme singur la loc. Uneori va reuși, uneori nu. Dacă se trezește plângând și nu se liniștește, noi mergem la el și încercăm să găsim motivul plânsului: scutec plin, foame, dureri de burtică și abia apoi îl adormim la loc.
⇒ ajutați-l să elimine aerul din timpul mesei. Pe noi ne bântuie treaba asta și încă nu reușim să îl facem să elimine complet aerul. Așa că avem și 3-4 încercări până reușim.
⇒ puneți copilul semi-adormit sau treaz în pătuț pentru a înlătura sentimentul lui de teamă când se va trezi în pătuț, deși adormise în brațele voastre. Personal, și mie mi-ar fi un pic ciudat să adorm într-un loc și să mă trezesc într-altul! Chiar de curând, eram nedumerită cum ajunsesem în pat, deși adormisem pe canapea și nu îmi aminteam cum m-am trezit și am mers singură în pat.
⇒ folosiți-vă de sunete albe, melodii pentru copii, orice fel de sunet care credeți că v-ar ajuta copilul să se liniștească și să asocieze acel moment cu somnul. Găsiți o mulțime de aplicații pentru telefon (eu folosesc Baby+) sau chiar ore întregi de white noises pe YouTube.
⇒ păstrați-vă optimismul și calmul! Bebelușii simt orice și se folosesc de orice sentiment de-al nostru în favoarea lor! Dacă nu vă reușește azi, încercați și mâine și poimâine, până când veți reuși!