„Zuleiha deschide ochii” este una dintre cărțile pe care le vedeam pe rafturile librăriilor și pe care mi-aș fi cumpărat-o de fiecare dată, dar nu o făceam. Nici acum nu știu de ce.
Așa că am împrumutat-o de la Bookster, pentru că eram curioasă despre ce e vorba în carte.
Zuleiha este o tânără de origine tătară, care este deportată alături de „țărani deschiaburiți și intelectuali leningrădeni, deținuți de drept comun, musulmani și creștini, credincioși și atei, ruși, tătari, nemți și ciuvași” în Siberia.
Romanul descrie viața Zuleihăi pe parcursul a 17 ani, începând cu 1930, anul deportării. Femeia își pierde bărbatul ucis de Armata Roșie și călătorește cu trenul spre noul loc unde își vor duce restul zilelor sub conducerea tânărului comandant Ivan Ignatov.
Deși Zuleiha consideră că trebuie să se poarte de parcă bărbatul ei nu ar fi mort, între ea și Ignatov se înfiripă o poveste de dragoste atipică, având sentimente față de ucigașul soțului ei.
Nu știam exact care este subiectul romanului, așa că atunci când am început să îl citesc am avut impulsul de a-l lăsa deoparte. Și asta din cauza felului ăn care Zuleiha era tratată de soțul și de soacra ei. Practic, femeia era un fel de sclavă, bună numai pentru a-și îndeplini rolul de soție, de a aduce urmași și de a se îngriji de soacra ei oarbă și surdă.
Din nefericire pentru Zuleiha, cei 4 copii născuți – numai fete – mor unul după celălalt, lăsându-i sufletul pustiu. Spre bucuria ei, după ce este luată cu forța din casă, descoperă o nouă sarcină. De data aceasta, va naște un fiu – Iusuf, care va trăi și va reuși să scape din comunitatea construită de deportați cu ajutorul lui Ignatov.
Cartea este inspirată din fapte reale, ceea ce face din acest roman unul și mai tulburător având în vedere atrocitățile descrise. Am reușit să depășesc primele pagini și să înțeleg lumea Zuleihăi din perspectiva ei de femeie supusă, umilă, fără drept de exprimare în casa soțului ei. Am simțit milă pentru modul în care era tratată de familie și mi-am dorit ca ea să își depășească condiția, deși nu vedeam cum.
Zuleiha se metamorfozează în ochii cititorului, ea lăsînd la o parte tradițiile și rutina pe care o avea ca soție și devenind o femeie puternică, putere dată de noul rol de mamă. Astfel, gustă plăcerea libertății și a eliberării, dându-și frâu liber sentimentelor.
Romanul a fost publicat de Editura Humanitas și îl puteți găsi aici.