"Să nu uiți. Asta am învățat eu de la tata. Să le povestești copiilor. Să nu urăști. Asta mi-a transmis bunica. Să le transmiți trecutul generațiilor care vin. Iată moștenirea mea."
Cartea scrisă de actrița Maia Morgenstern este, de fapt, un jurnal intim, în care sunt descrie frânturi din viața ei, din copilărie, din adolescență, din facultate.
Încă de la prima pagină, începem să o descoperim pe Maia-femeia de dincolo de scenă sau ecrane. Amintirile ei sunt pline de umor, de tristețe sau durere, toate fiind absolut naturale prin tonul cu care sunt povestite.
"Poate că nu vom deveni toate mame. Poate că nu o să fim totdeauna mamele acelea perfecte, așa cum se așteaptă de la noi. Dar, cu siguranță, suntem și vom rămâne fiicele mamelor noastre. Perfecte! Pentru mamele noastre!"
Citind poveștile din viața Maiei, mi-am amintit de starea de bine pe care am avut-o citind „Jurnalul” Oanei Pellea. Același stil personal, pe alocuri amuzant, plin de nostalgie pentru vremurile de odinioară, pentru familie, pentru oamenii dragi.
Părțile mele preferate din carte sunt cele care descriu copilăria și familia Maiei – o familie de intelectuali, tatăl fiind cel care îi insuflă copilei-Maia dorința de învățare, de a-și depăși propria condiție, de a fi mai bună cu fiecare zi.
"Ce-ar fi să încerci să ai încredere în propriile gânduri și judecăți? Dar, mai ales, să ai încredere în ceea ce simți? Renunță să mai suferi pentru prostii!"
Dacă vă doriți să citiți și altfel de cărți, mai personale, mai pline de emoție, atunci vă recomand cu drag „Nu sunt eu”. Veți fi prinși într-un amalgam de trăiri și vă veți îndrăgosti de stilul inconfundabil al Maiei Morgenstern.
Cartea a fost publicată de Editura Litera și o puteți găsi aici.