De multe ori îmi aleg cărțile în funcție de titlu sau copertă, cu cât sunt mai atrăgătoare, cu atât sunt mai înclinată să răsfoiesc cartea respectivă și, eventual, să o cumpăr.
În cazul romanului „Fata care citea în metrou”, titlul a fost cel care m-a determinat să îl împrumut de pe platforma Bookster. Cumva, m-am identificat cu personajul din roman – o fată care citește în metrou indiferent de situație: aglomerație, stat în picioare, gălăgie, pentru o stație sau mai multe de metrou….
Romanul spune povestea lui Juliette, agent de vânzări pentru o firmă de imobiliare, care este personajul principal, fata care citește în metrou. Pe lângă lecturile zilnice, Juliette îi „studiază” pe cei cu care călătorește în metrou, cu unii dintre călători întâlnindu-se mereu în același tren și la aceleași ore: o doamna în vârstă, colecţionarul de ediţii rare sau fata care plânge la pagina 247 dintr-un roman de dragoste. Totul se schimbă atunci când Juliette îl întâlnește pe Soliman și acceptă să fie cărăuș pentru el. Astfel, ea primește o sacoșă cu cărți pe care trebuie să le împartă celor din jurul ei bazându-se pe propriul instinct.
Deși titlul m-a atras, romanul în sine mi s-a părut mult prea simplu pentru ceea ce mă așteptam să găsesc între paginile lui. Poate că și limita de pagini (sub 200) a influențat povestea, care nu a putut fi elaborată mai mult.
Am fost tentată să cumpăr cartea de nenumărate ori și mă bucur că nu am făcut-o, pentru că, la final, am rămas cu impresia că am citit doare jumătate din poveste.
Mi-a plăcut personajul lui Juliette pentru pasiunea ei pentru lectură și pentru curajul de a abandona un loc de muncă stabil în favoarea unui hobby să-i zicem – cel de a asocia o carte unui necunoscut, de a potrivi cartea cu cititorul precum piesele unui puzzle. Din păcate, cam asta e tot ce mi-a plăcut la această carte, care ar fi putut fi mult mai mult dezvoltată (personaje, legăturile dintre ele, acțiunea grăbită).
Mi-aș fi dorit ca legătura dintre Juliette și Soliman să prindă mai mult contur, să fie mai accentuată, chiar dacă el pare un tip ușor inadaptat la mediul exterior, izolându-se în biroul lui plin de cărți.
Din păcate, „Fata care citea în metrou” s-a dovedit a fi o carte destul de banală, de citit într-un weekend în care nu ai mare lucru de făcut.
Cartea a fost publicată de Editura Nemira și o puteți găsi aici. Vă recomand, în schimb, să împrumutați cartea, daca aveți această posibilitate și să o cumpărați abia după ce ați citit-o și v-ați convins că e musai de pus în biblioteca personală.