Scriam aici că îmi aleg cu mare grijă romanele scrise de autori români în urma recomandărilor primite sau a recenziilor cărții respective.
Uneori, mi se întâmplă să cumpăr astfel de romane și din impuls în ideea că le voi citi la un momentdat. Sincer, nu îmi mai amintesc când și de ce am cumpărat romanul „Pârtia”, dar mă bucur că am făcut-o.
Pentru că îmi doream să citesc ceva – orice – dar care să nu îmi ocupe prea mult timp (copilul din dotare îmi ocupă mai tot timpul acum), am căutat în bibliotecă un roman mai subțirel care să mă inspire și să îmi dea p stare de bine – am reușit să citesc ceva după mai bine de 1 lună. Așa am dat peste romanul lui Emil Iordache, rătăcit prin multe alte cărți care așteaptă cuminți să fie citite.
Epoca de Aur încă mă atrage, mai ales că aveam un an la Revoluție și nu știu decât ce mi-au povestit ai mei despre acea perioadă.
Povestea este una cât se poate de actuală – abuzul de putere pentru propriul beneficiu. Mai-marii școlii din orășelul S. îi caută nod în papură educatoarei Anișoara Proca pentru a o înlocui cu fata unei cunoștințe. Din nefericire pentru Răzvan Taica și Andrei Dulgherușu, tânăra educatoare nu se lasă intimidată de atacurile lor și contraatacă, având o aventură cu fiul lui Taica și lansând și zvonul unei presupuse sarcini.
Pe lângă Taica și Dulgherușu, în cadrul școlii găim tot felul de tipologii de oameni: profesorul alcoolic, profesorul dornic de glume deocheate, profesorul care își dorește să fie transferat într-un oraș mai mare și pe un post mai bun, profesoara care iese la pensie și căreia nu îi mai pasă de nimic…
În vâltoarea din orășel, cei puternici își fac propria lege, după bunul plac, iar cei slabi se conformează din obișnuință, din lașitate, din dorința de a fi parte a „elitei” și poate de a culege ceva beneficii dacă sunt de „partea cui trebuie”.
În acest haos, Anișoara Proca este o victimă, care alege să lupte contra curentului, știind că nu are șanse de câștig, dar dorindu-și ca ceva să se schimbe, iar interesele proprii și relațiile să nu mai fie criteriu în cadrul școlii.
Deși acțiunea se petrece în timpul comunismului, evenimentele sunt actuale, demonstrând că "relațiile și faptul că ești prieten cu cine trebuie" valorează mai mult decât valorile și principiile sănătoase. De asemenea, încă de pe atunci exista ideea că toți absolvenții de liceu - mai ales cei care proveneau din familii bune - trebuie să urmeze o facultate. Drept urmare, a nu lua Bac-ul și ratarea admiterii la o facultate bună erau motive de rușine.
Cartea a fost publicată de Editura Polirom și o puteți găsi aici.
