“Terasa fericirii” – Lavinia Bălulescu
septembrie 20, 2020
"Știți momentele alea simbolice de la începutul poveștilor, când se întâmplă ceva dramatic, dar fără legătură directă cu personajul principal? Ca în Cehov, dacă în primul act apare o pușcă, în actul trei cineva probabil va fi împușcat cu ea. Așa e uneori și-n viață, cred."
Citesc uneori cărți despre care pot spune că “dacă aș scrie eu o carte, așa aș vrea să fie”. Îmi sunt apropiate, ca niște vechi prieteni. Așa am simțit citind “Terasa fericirii”, romanul Laviniei Bălulescu.
Prima parte a cărții cuprinde o serie de texte scurte, din viața autoarei, făcând referire la tramvaiul 36 și personajele întâlnite, călătoriile cu trenul în România, dar și la copilărie. În partea a doua, ne întâlnim cu dialoguri spumoase surprinse în mijloacele de transport, pe stradă sau chiar auzite la celebra Terasă a Fericirii din apropierea locuinței autoarei.
"Eu mă trag doi pași înspre scară, zâmbesc binvoitoare, îndrăznesc să șoptesc: nu știu, zău, de unde vin atâția gândaci. E blocul vechi, domnișoară. E mai vechi ca noi. Gândacii sunt aici dinaintea noastră."
Ce mi-a plăcut:
- tot! De la personajele descrise la modul de scriere al textelor, de la tonul amuzant-sarcastic la întâmplările cu care ne confruntăm zilnic cu toții în București: trafic, șoferi aroganți, aglomerație, mizerie etc.
Ce nu mi-a plăcut:
- nimic. Nu a fost nimic care să nu îmi placă, iar asta nu mi se întâmplă des.
"...momentul în care ies dintr-o librărie cu o plasă plină cu cărți, momentul ăla în care sacoșa devine o extensie a respirației mele, când anticipez și măsor totul în mintea mea, ăla-i momentul meu de glorie. Ăla-i începutul unei mari bucurii."
Cartea a fost publicată de Editura Polirom și o puteți găsi aici.
Nota Goodreads: 5/5
Anterior
"Idiotul" - Fiodor Dostoievski
S-ar putea să-ți placă și
“Vara în care mama a avut ochii verzi” – Tatiana Țîbuleac
Micro-recenzie 2în1 – cărți motivaționale