În mintea Oanei

Necunoscuta (2)

Pentru că atunci când m-am născut, părinții mei nu erau căsătoriți și nici nu își doreau un copil, au decis să mă abandoneze în spitalul în care m-am născut. Ați putea crede că povestea mea este un tragică, în care un copil abandonat la naștere încearcă să își găsească părinții, să înțeleagă de ce a fost abandonat, poate că își plânge de milă, clișee triste demne de un film de mâna a doua. În nici un caz!

Am realizat pe la 9-10 ani că părinții mei nu sunt cei adevărați, iar ei mi-au confirmat acest lucru după ce i-am confruntat. Momentul confruntării a fost decisiv pentru mine: fie puteam să joc rolul victimei, fie pe cel al copilului puternic căruia nu îi pasă de nimeni și nimic. Am ales să îmi pun o mască fragilă pe chip și să fiu compătimită de toți cei din jurul meu, deși în interiorul meu eram ca un vulcan.

Mi-am continuat șarada până la absolvirea liceului, când am plecat la universitate în New York. Am avut grijă să fiu o elevă bună, un copil perfect dacă vreți, iar părinții mei adoptivi au fost mereu fericiți și mândri că au un copil ca mine. Pentru ei eram perfectă! Dar nu eram copilul lor biologic, ceea ce însemna că nu aveam aceleași drepturi ca fiica lor Sarah care era mai mare cu vreo 7 ani decât mine. Atunci când au decis să mă adopte, ea a fost cea care s-a împotrivit, dar felul meu de-a fi i-a cucerit pe Anne și Tom Moriarty, atât de mult încât m-au adăugat și în testamentul lor, ceea ce a îndepărtat-o pe Sarah, lăsându-mi loc liber în inimile lor. Din nefericire pentru ei, în inima mea nu era nici un loc liber pentru ei, numai pentru banii lor și pentru numele lor care îmi putea deschide orice ușă mi-aș fi dorit.

Am fost nevoită să lucrez foarte atent și să nu ies de pe drumul pe care mi-l doream: fără detenții, fără note proaste, fără prietene sau iubiți care să mă distragă de la planul meu, acela de a pleca din orășelul uitat de lume în care trăiam având la mine toții banii familiei Moriarty!

Deși Anne și Tom încercau să mă trimită la petreceri sau aniversări, gândindu-se că am nevoie de ele, eu am preferat să îi refuz, pe motiv că îmi doresc să învăț și să fiu o fiică model! Pentru că nu reușeau deloc să mă facă să îmi schimb părerea, au ales să mă accepte așa cum eram și să fie mândri de mine.

În fine, nu vreau să lungesc prea mult povestea vieții mele cu detalii nesemnificative, nu e vorba de un jurnal zilnic, pentru că mai toate zilele seamănă între ele, mai puțin ziua absolvirii liceului. După ce am primit plicul cel mare pentru universitate – cu bursă, fără taxe etc etc – “părinții” mei au fost atât de fericiți încât orice gând ar fi avut legat de mine și de firea mea a dispărut pur și simplu, cei doi adăugându-mi numele în testament. De aici și până la “accidentul” cu aragazul pornit a fost numai un pas! Bineînțeles că eu eram deja la universitate, dar plănuisem totul perfect – gazele pornite, Anne și Tom într-o mini-vacanță, eu la studii – mai puțin pentru câteva ore în care am venit pe furiș pentru a pregăti terenul… Când cei doi au revenit acasă și au aprins luminile, a fost de parcă erau artificiile de 4 iulie… Sarah a fost disperată să afle adevărul și m-a privit mereu suspicioasă, dar nu avea cum să demonstreze nimic pentru că nu avea cu ce. Planul meu fusese perfect, iar banii primiți ca moștenire m-au ajutat o vreme să trăiesc viața luxoasă pe care mi-o doream: un studio închiriat – doar nu era să locuiesc la cămin cu alte 3 persoane în cameră și să împart baia cu alte 20, haine de firmă, aș fi vrut și o mașină, dar deja aș fi atras atenția asupra mea preamult, iar Sarah încă mă urmărea. După un an, până și ea a realizat că ar fi mâncat-o ruina cu toții detectivii particulari angajați, așa că a renunțat și s-a mutat cât mai departe posibil doar să nu mai audă de mine. Am păstrat o doză de precauție până când am simțit că sunt în siguranță!

Mi-am continuat studiile – era important să am o diplomă, am mers la cursuri de artă, politică, literatură, limbi străine, economie tot ce mi-a trecut prin minte că mi-ar putea asigura o viață confortabilă sau găsirea partenerului perfect: tânăr și cu bani!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll Up
Don`t copy text!