„Un veac de singurătate” este prima mea întâlnire cu autorul Gabriel Garcia Marquez și, la prima vedere, am crezut că voi abandona lectura, mai ales că dialogul este aproape inexistent…
Romanul spune povestea a șapte generații ale familiei Buendia, fondatoare a orașului Macondo. O poveste presărată cu povești de dragoste, magie, scandal și mulți copii, care demonstrează cu fiecare generație că istoria se repetă, fără ca vreun membru al familiei să învețe ceva din trecut.
Ce mi-a plăcut:
- tonul amuzant al romanului după ce am depășit primele pagini, care m-a determinat să continui lectura;
- personajele – preferatul meu fiind Ursula, care pe lângă instinctul matern deosebit, ne arată că este o adevărată forță a naturii, o femeie cu o personalitate extrem de puternică. Impresia mea de-a lungul romanului a fost că ea va fi cea care îi va îngropa pe toți membri familiei Buendia.
- simplitate vieții dintr-un orășel izolat, în care legile externe nu își au locul;
- poveștile de dragoste și patima cu care sunt consumate;
- prezența magiei, văzută ca un lucru obișnuit, care nu iese în evidență, ceea ce îl face verosimil.
Ce nu mi-a plăcut:
- nu neapărat un lucru care nu mi-a plăcut, dar aș fi vrut mai mult dialog. Cum spuneam și mai sus, am crezut că absența lui, mai bine zis dialogul minimalist, mă va determina să renunț la acest roman, dar depășind primele pagini, mi-am dat seama ce greșeală aș fi făcut.
Deși m-am pierdut de câteva ori printre membri familiei Buendia, mai ales printre bărbații care purtau aceleași nume sau variațiuni ale aceluiași nume, vă recomand acest roman pentru povestea simplă pe care o spune despre o familie care a întemeiat un oraș în urma unui vis și despre viața acestei familii de-a lungul anilor.
Romanul a fost publicat de Editura Rao și îl puteți găsi aici într-un format absolut superb.
