Sunt cărți pe care le citim pentru că „trebuie” să le citim pentru școală, pentru examene, pentru că sunt romane clasice și ne simțim poate obligați sau presați să le citim și din multe alte motive ale fiecăruia dintre noi. Apoi, sunt cărțile pe care le citim pentru că așa simțim. Cred că acestea sunt cărțile care vor rămâne cu noi toată viața, cărțile la care ne vom gândi de multe ori, cărțile care ne vor face să ne punem întrebări și să reflectăm asupra noastră și asupra vieții. Personal, cred că romanele scrise de Fredrik Bakcman sunt astfel de cărți, pentru că din fiecare ceva s-a lipit de mine și mă face să vreau să citesc cât mai mult din ce scrie acest autor.
"Aceasta este o poveste despre multe chestii, dar mai ales despre idioți. De aceea trebuie spus de la bun început că e foarte simplu să-i faci pe alții "idioți" dacă uiți că e stupid de greu să fii om. Mai ales când ai pe cineva de dragul căruia să încerci să fii, pe cât posibil, un om bun."
„Oameni anxioși” este povestea unui jaf la o bancă fără lichidăți, care se transformă într-o luare de ostatici într-un apartament din apropiere, unde câteva persoane luau parte la o vizionare cu o zi înainte de Anul Nou. Cine stabilește o vizionare de apartament înaintea Revelionului?!? O intrigă sumbră se transformă treptat într-o poveste despre bunătate, familie, iertare, o poveste despre destine și despre modul în care viețile unor oameni care nu se cunosc pot fi influențate de un adolescent care salvează de la moarte o tânără. Tânăra devine psiholog, la care apelează o femeie măcinată de trecut, a cărei plăcere este de a viziona apartamente alături de un cuplu în vârstă care nu are nepoți, de un cuplu de lesbiene care așteaptă cu teamă un copil, de o bătrână care locuiește deja în clădire, de un sabotor costumat în iepure, toți fiind „ostaticii” unui spărgător care își poate pierde copiii dacă nu are o locuință stabilă, dar căruia i se iartă greșeala de toți cei din apartament și, mai ales, de un tânăr polițist care în adolescentă a salvat o fată de la sinucidere pe podul pe care îl văd cu toții de la balcon.
"Am avut cândva un acvariu cu pești, dar au murit toți și adevărul este că nu știm despre copii mai mult decît știm despre pești, iar responsabilitatea ne înfricoșează de moarte, din sculare până-n culcare. N-avem nici un plan, doar încercăm să facem față încă unei zile, fiindcă mâine vine alta."
Am citit primele pagini râzând cu lacrimi, pentru ca, mai apoi, să ajung la cealaltă extremă și să mă emoționeze tristețea poveștii spărgătorului cu care am ajuns să empatizez în ciuda acțiunilor sale. Pe alocuri, povestea e puțin confuză și mi-a dat impresia de script de teatru sau film prin propozițiile succinte și elemente descriptive sumare. Dar, pe măsură ce citeam, am descoperit poveștile tuturor personajelor și motivele pentru care fiecare dintre ele se afla la vizionarea apartamentului.
Ce m-a impresionat cel mai mult a fost modul natural în care viețile personajelor se întrepătrund fără să știe, de demonstrând teoria fluturelui care determină apariția unui tsunami cu doar o bătaie din aripi!
Personajele sunt ușor de recunoscut după câteva pagini de când facem cunoștință cu ele și mi-au părut atât de reale și naturale, de parcă ar fi vecinii mei!
"Ai o minte ascuțită ca o pungă cu fulgi de porumb uzi, să știi!"
Fără exprimări pompoase și cuvinte mari, fiecare dintre participanți are propia personalitate, cu slujbe și probleme reale cu care și noi ne confruntăm zilnic – lipsa unui hobby, mersul la psiholog, moartea unei persoane dragi, adaptarea la o nouă viață, apariția unui copil. Toate astea fac din personajele create de Backman oameni reali, palpabili, cu care ne asemănăm, cu care am putea fi prieteni sau rude!
"- Te simți bine? Și tu și ... bebele? - Da, da, mulțumesc. Fac pipi de treizeci și cinci de ori pe zi, urăsc șosetele și am ajuns să cred că teroriștii care trimit amenințări cu bomba în transportul în comun sunt, de fapt, doar gravide care simt cum MIROS oamenii în autobuz. Fiindcă miros rău de tot! Poți să crezi că ieri, alaltăieri s-a așezat lângă mine unul care mâncase salam. Salam, auzi!"
Finalul a fost neașteptat pentru povestea descrisă, amintindu-mi că, de fapt, am citit o poveste despre dragoste sub multiple forme și nu despre un jaf-luare de ostatici!
Cartea a fost publicată de Editura Art și o puteți găsi pe site-ul lor aici.
1 comment
[…] Backman este unul dintre autorii mei preferați, deși mi-ar fi greu să fac un top sau să îi enumăr pe toți. Pur și simplu, dacă dau peste un roman bun, atunci și autorul devine automat unul dintre favoriții mei. Am dat peste Fredrik Backman din întâmplare, prima întâlnire fiind cu romanul “Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău”, căruia i-au urmat “Un bărbat pe nume Ove”, “Scandalul”, “Noi contra voastră” și “Oameni anxioși”. […]