"Își dădu seama (iar gândul îl zgudui ca o revelație) că, în esență, viața nu era decât un nesfârșit examen de bacalaureat, în care aveai zeci de variante de răspuns, nu numai câte patru sau cinci."
Pentru că citisem descrierea romanului de pe copertă, mi-am putut închipui cam care este subiectul, dar așteptările mele au fost depășite atunci când am citit părțile mai puțin plăcute despre testele efectuate și despre rezultatele înspăimântătoare ale acestora.
"Nu există rabat în privința asta pentru că, dacă s-ar afla ce facem aici, dacă s-ar afla despre sutele de copii pe care i-am distrus, am fi trimiși în judecată, condamnați la moarte și executați. Nu am fi doar câțiva oameni, ci zeci."
„Institutul” m-a dus cu gândul la alte două romane de-ale lui King:
- „Carrie„ – care avea același talent special – telechinezia – și a cărei poveste a avut un final tragic. A fost printre primele romane de King citite, care m-a făcut să-mi reorganizez părerile despre lumea în care trăim, o lume care nu este capabilă să înțeleagă un copil și să îl ajute, preferând să îl limiteze sau, în cazul „Institutului” să îi exploateze „în numele științei sau al politicii”.
- „The Shining” – la câteva zile după sosirea lui Luke, în centru ajung și două fetițe gemene, care m-au dus cu gândul la „The Shining”, deși în carte fetițele nu sunt gemene, ci doar în filmul ecranizat în 1980.
1 comment
[…] legătura pe care am făcut-o între “Doctor Sleep” și “Institutul”, în ambele copiii fiind exploatați din cauza puterilor supranaturale pe care le au (puteți citi recenzia romanului “Institutul” aici). […]