Poveștile Oanei

5 motive să citești

La o simplă căutare pe Google, veți găsi aproximativ 6,7 milioane de rezultate cu motive pentru care “e bine să citești”. Depinde, apoi, de răbdarea celui care caută să citească unul sau mai multe articole, pentru a descoperi, după puține lecturări, că mai toate articolele găsite au puncte comune, dacă nu identice.

Vă puteți întreba cu ce diferă articolul de față de cele câteva milioane de “surori” ale sale? Aș putea face o prezentare pompoasă, pentru ca mai apoi să regăsiți aceleași motive mai mult sau mai puțin interesante, care să vă determine să abandonați articolul după primele rânduri.

Așa că prefer să vă ofer motivele pentru care citesc eu (care surprinzător :))) sunt asemănătoare motivelor pentru mulți dintre voi citesc sau pentru care și-ar dori să citească, dar nu o fac din diverse motive).

Nu am fost niciodată un copil/adolescent popular, deși de multe ori mi-am dorit, realizând că popularitatea nu este un plan bun de viitor. Așa că m-am refugiat în cărți, puținele lucruri care nu m-au uitat, care mi-au ținut de urât atunci când eram fericită sau tristă, care nu mi-au întors spatele. 

Știți (dacă nu știți, aflați acum) cum unele fete sau femei merg la cumpărături (de pantofi în special) atunci când se simt triste? Ei bine, eu merg la librărie, pentru că numai plimbatul printre cărți mă binedispune, iar dacă mai și plec cu o carte acasă, atunci ziua respectivă se transformă, devenind una minunată!

Mda, acesta este unul din motivele pe care le veți găsi cam în toate articolele de care vă spuneam mai sus! Dar, e un adevăr! Poți încerca o baie fierbinte, un pahar cu vin sau o carte sau, de ce nu! pe toate 3. Eu pot “savura”doar cartea momentan, ceea ce e bine, așa că nu pierd mare lucru! Baby on the way!

Posibil ca eu să nu par o persoană abordabilă la prima vedere, dar, cu siguranță vă spun că, dacă am o carte în față nu se apropie nimeni :)) Aparent cititul a devenit o chestie înfricoșătoare pentru mulți și îi ține la distanță (că tot e vremea distanțării sociale) și pe mine mă încântă pentru că mă pot bucura de o carte și în parc și la terasă la fel de mult ca atunci când sunt în propria casă!

Am așteptat scrisoarea de la Hogwarts (nu am primit-o decât după mulți ani când am ajuns în Londra), am căutat în dulap lumea fermecată din Narnia (nu am găsit-o), mai rămâne aventura cu Gandalf și cei 13 gnomi (mă bazez pe voi)! De fiecare dată cînd deschid o carte, mă teleportez în lumea ei și nu prea mai observ nimic în jurul meu în acel moment! Asta depinde și de cât de bine scrisă este cartea, dar asta e altă discuție! E modul meu de a evada din realitate, de a călători în trecut sau viitor, de a mă plimba pe străzile Parisului sau de a descoperi Bucureștiul de altă dată.

Deși sunt o persoană extrem (a se citi EXTREM) de organizată și analitică, cred despre mine că sunt și o persoană creativă, drept urmare am creat blogul de față pe care încerc să îl îmbunătățesc de fiecare dată când îmi vine vreo idee.

Uitându-mă în urmă la primele postări și chiar și la cele de anul trecut, am realizat că “recenziile” (sună prea deosebit pentru mine acest termen), mai bine zis părerile mele despre cărțile citite, au evoluat de la simple rezumate la articole mai ample, în care încerc să integrez părerea mea despre carte citită, citate sau fragmente care mi-au plăcut, mai rar și informații despre autor sau o idee din carte (recent am scris câteva informații despre haikuuri, citind “Strania viață a unui poștaș singuratic” romanul lui Denis Theriault)

Dacă nu v-am plictisit și ați ajuns la final, vă las cu o întrebare simplă: voi de ce citiți?

Un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll Up
Textul nu poate fi copiat!