„Robin Williams” – Dave Itzkoff

Am citit destul de puține biografii în periplul meu prin lectură și asta numai pentru că mi-am ales cu grijă, aș putea spune, astfel de cărți. M-am ghidat după personalitatea descrisă, pentru că nu cred că aș fi avut răbdare să citesc despre viața cuiva pe care nu l-aș fi plăcut sau despre care nu aș fi avut curiozitatea de a afla mai multe.

Cred că biografiile nu sunt tocmai subiect de recenzie, pentru că îți pot plăcea sau nu, poți fi sau nu de acord cu ceea ce citești, ceea ce te face să fii cu mult mai subiectiv decât în cazul altor tipuri de lecturi.

Printre biografiile celebre citite se numără cele ale lui Coco Chanel (cred că mai am un volum în bibliotecă necitit), Freddie Mercury (despre care am scris aici) și Grace de Monaco. Îmi doresc foarte mult să am starea necesară pentru a citi despre Audrey Hepburn, a cărei biografie mă așteaptă cuminte pe Kindle.

Revenind la biografia lui Robin Williams, pot spune că m-a uimit peste măsură și anumite fragmente m-au emoționat (cele care îi descriu familia, pasajele în care vorbește despre problemele sale cu drogurile și alcoolul, despre viața personală), realizând că niciodată nu am avut curiozitatea de a afla mai multe despre acest actor.

Cartea îi urmărește atât viața personală – naștere, școli, cursuri, familie, divorțuri, problemele de sănătate -, cât și viața profesională – spectacolele de stand-up, rolurile jucate – și modul în care cele două lumi ale lui Robin se împleteau în mintea lui.

Ce mi-a plăcut cel mai mult în această biografie este faptul că am descoperit o parte din Robin-omul, pe care cei mai mulți încearcă să o ascundă de ochii presei. Robin, în schimb, nu a făcut asta, poate a fost rezervat, dar nu s-a ascuns de oameni, de public. A făcut ce și-a dorit în viață, deși de multe ori a dat peste obstacole sau nu a jucat un rol care să îl avantajeze. Cred că era un profesionist, care cerea duble pentru fiecare scenă pentru a se asigura că totul este perfect.

Pentru mine, Robin va fi mereu actorul care l-a adus la viață pe Alan Parrish din „Jumanji”, film pe care îl revăd de fiecare dată cu aceeași emoție ca prima dată.