Acum 4 ani citeam primul roman al trilogiei lui Graeme Simsion – „Proiectul Rosie”, fără să știu că era vorba de o trilogie. Personajul principal al romanului este Don Tillman, un profesor de genetică, care suferă de sindromul Asperger, fără să conștientizeze acest lucru. El este, în schimb, conștient de faptul că are o problemă, pentru că nu poate lega relații cu alți oameni așa de ușor cum o fac cei din jurul lui.
Pentru a-și depăși situația, Don se decide asupra unui plan „Proiectul soției” care devine „Proiectul Rosie”, cunoscându-și, astfel, viitoarea parteneră – Rosie Jarman, total opusă ca personalitate și atitudine lui Don. Surprinzător relația celor doi evoluează și se căsătoresc, proiectul lui Don fiind unul de succes.
În cel de-al doilea roman al trilogiei, Don și Rosie sunt proaspăt mutați în New York, mulțumiți de viețile lor de tineri căsătoriți. Viața calculată și perfect planificată a celor doi este dată peste cap de apariția celui de-al treilea membru al familiei, care nu fusese încă planificat – un copil. Astfel, vedem efectul lui Rosie asupra lui Don, care are un atac de panică și fuge din apartament când Rosie îl anunță că „suntem gravizi”. Aventura celor doi viitori părinți depășește o mulțime de evenimente ciudate și chiar și o posibilă despărțire, pentru ca, în final, Don să realizeze că totul va fi bine și că el va fi un tată bun pentru copilul lui și al lui Rosie.
Citind romanul „Efectul Rosie” am avut impresia foarte reală că personajul Don Tillman este un Sheldon Cooper din serialul „The Big Bang Theory” – extrem de calculat, cu viața planificată la fiecare pas, fără a lăsa un singur moment la voia întâmplării. Poate că acesta este unul din motivele pentru acest roman mi-a plăcut atât de mult.
Personajele sunt construite frumos, iar acțiunea curge de la sine, lucruri care m-au determinat să acord acestui roman maximum de steluțe pe Goodreads. De la prima întâlnire cu persoanjele lui Simsion, l-am îndrăgit pe Don, pentru felul lui de a fi și pentru curajul de a spune în față ceea ce crede, fără menajamente. Este un personaj complex, care se gândește la binele celor din jurul lui, ajutându-i așa cum crede de cuviință, ținând la prietenii lui fără a fi nevoie să își exprime sentimentele verbal. Rosie este un personaj vulcanic, cu multe idei, pe care o văd ca opusul lui Don, ceea ce îi face să se apropie și să se interacționeze atât de frumos.
Cartea m-a făcut să râd, să mă întristez, să dau dreptate unui personaj în defavoarea altuia și să îmi schimb părerea după câteva pagini, să trec prin diverse stări cu fiecare pagină citită, ceea ce puține cărți reușesc să facă. Acum aștept cu nerăbdare finalul trilogiei!
Romanul a fost publicat de Editura Polirom și îl puteți găsi aici.