De curând am scris că am tendința de a cumpăra cărți ale aceluiași autor/aceleiași autoare, din simplul motiv că dacă primul roman mi-a plăcut, îl voi considera o referință pentru următoarele romane. Exact asta am făcut și cu romanul „Ultima aniversare” al lui Lyane Moriarty de la care am mai citit „Marile minciuni nevinovate” – care a stat la baza serialului produs de HBO și „Secretul soțului”, ambele romane fiind captivante până la ultima pagină.
Cumva „Ultima aniversare” nu a fost așa cum mă așteptam – captivant, misterios, plin de secrete, pentru ca în final să descopăr adevărul despre ceea ce s-a întâmplat acum mai bine de 70 de ani pe insula Scribbly Gum! Am avut parte de un secret care s-a dovedit a fi o fraudă/minciună care a depășit cei 70 de ani și ar fi mers și mai departe, dacă nu s-ar fi săturat oamenii de pe insulă de toată agitația produsă.
Povestea începe prin 1932, pe insula Scribbly Gum, unde surorile Connie și Rose descoperă într-una din casele insulei un copil, o fetiță nou-născută, abandonată de părinții ei – Jack și Alice Munro. Din acel moment, toată lumea se întreabă ce s-a întâmplat în acea casă și unde au dispărut cei doi părinți. Spoiler: adevărul îl veți afla cam în ultimele 30 de pagini din cele aproape 500 câte are cartea!
Timpul trece, iar misterul fetiței Munro continuă să fascineze mulțimi de oameni, care își petrec zilele pe insulă, vizitând casa în care a fost găsită micuța, acum o femeie în toată firea, pe care lumea o cunoaște drept Enigma.
Întreg romanul se învârte în jurul misterului, locuitorii insulei – nu foarte mulți putând afla adevărul de la Connie sau Rose numai în momentul în care vor împlini 40 de ani, vârstă considerată potrivită de cele două surori.
Personal, romanul nu a fost pe măsura celorlalte două ale autoarei: prea multe descrieri, acțiunea cam trasă de păr și tărăgănată, multe personaje ale căror relații/legături nu le-am înțeles decât după vreo 150 de pagini (am vrut de mai multe ori sa imi scriu pe o foaie cine cu cine este căsătorit, cine este sora cui etc). Am rămas cu impresia unei idei foarte bune de carte, dar care a fost pierdută pe drum…
Ce mi-a plăcut a fost misterul fetiței Munro (cum ziceam mai sus, adevărul îl veți afla chiar la finalul romanului), motiv pentru care am „devorat” cartea în vreo 2 zile, deși o începusem de-o săptămână.
Cartea o găsiți la Editura Trei aici.