Jurnal de cititoare

„Povești corecte politic de adormit copiii” – James Finn Garner

În mai puțin de 200 de pagini, James Finn Garner reunește câteva din poveștile copilăriei, pe care le transpune în medii moderne și cu soluții care mai de care mai ciudate. Nu este vorba de povești clasice, ci de o reinterpretare a acestora folosind termeni și denumiri care să respecte corectitudinea politică a zilelor noastre.

Pe alocuri amuzante, dar și pline de sarcasm sau ironie, reinterpretările lui Garner te binedispun într-o zi nu tocmai fericită. Pentur a vă face o idee despre ce veși găsi în carte, las mai jos câteva din ideile propuse de autor:

  • Cenușăreasa deschide o Cooperativă de confecții „Cenușar” alături de toate femeile din regat, uitând de baluri și prinți;
  • Albă-ca-Zăpada și mama vitregă devin prietene și pun bazele unei clinici și unui centru de conferințe pentru femei;
  • broscoiul pe care îl sărută prințesa se transformă într-un speculator imobiliar la vreo 40 de ani;
  • Hansel și Gretel își schimbă numele în Locatar-de-pădure și Gaia, sunt prieteni cu „vrăjitoarea”, devenind activiști ecologici și transformându-și tatăl în castor;
  • renul Rudolf intră într-o mini-grevă chiar de Crăciun, alpturi de ceilalți reni ai lui Moș Crăciun, punând în pericol activitatea Moșului în singura zi din an care să bucure toți copiii din lume;
  • Ebenezeer Scrooge trece printr-o serie de terapii alături de fantomele Crăciunului trecut, prezent și viitor, iar finalul îl aduce în același punct ca și povestea originală.

Deși poveștile vor să ilustreze realitatea în care ne aflăm, cred că, uneori, abuzează de stereotipurile de care ne lovim zilnic, ducându-le la extrem.

Personal, poveștile din carte mi s-au părut ok, pentru doza de amuzament pe care o oferă, dar voi prefera oricând variantele originale, chiar dacă asta înseamnă ca prințesa să aștepte să fie salvată de un prinț pe un cal alb sau să spere că va descoperi un prinț atunci când sărută un broscoi. Poate că părerea mea este învechită și nu înțelege ideea de „corectitudine politică”, dar poveștile ar trebui lăsate așa cum au fost scrise. Pentru timpurile în care au fost scrise, tot ce citim era în ton cu vremea. Poate că avem capacitatea de a scrie povești noi, fără să le schimbăm pe cele vechi, ci învățând din ele și luând părțile frumoase.

 

Cartea a fost publicată de Editura Humanitas și o puteți găsi aici.

Nota Goodreads: 2/5

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll Up
Don`t copy text!