Se iau câteva evenimente politice reale, se adaugă ceva evenimente fictive, se aruncă o mână de personaje care mai de care mai bizare și cu abilități total opuse de cum ne-am aștepta și ceea ce rezultă este un roman genial!
„Analfabeta care știa să socotească” este povestea lui Nombeko Mayeko, o fetiță aficană, care ajunge șefa Biroului de latrine din Soweto, la numai 14 ani și, care, în urma unor evenimente neprevăzute, ajunge în Suedia și în posesia unei bombe atomice.
Romanul urmărește 2 povești care în aparență nu au nici o legătură între ele, ajungând, în schimb, să se conecteze una cu cealaltă. Pe de o parte, avem povestea lui Nombeko, o fetiță rămasă orfană, analfabetă, dar care este capabilă să socotească în minte mai rapid ca un calculator. Visul ei este de a învăța să citească, iar după ce reușește asta, să ajungă la Biblioteca Națională din Pretoria. Un accident de mașină o aduce în slujba inginerului van der Westhuizen care avea drept îndatorire să creeze o bombă atomică și pe care reușește să o creeze cu ajutorul fetiței căreia îi spune „Cum te-o fi chemând”. De cealaltă parte a romanului este povestea lui Holger și a lui … Holger… frați gemeni pe care tatăl lor nu se aștepta să îi aibă, sperând, totuși, la un băiat pe care să îl crească cu o profundă ură față de monarhia din Suedia.
Lumile lui Nombeko, ajunsă femeie în toată firea, și ale celor 2 gemeni se intersectează atunci, când fata ajunge în Suedia, reușlind să scape din laboratorul unde era închisă la ordinele inginerului și dă peste cel de-al doilea Holger, un bărbat inteligent și manierat.
Timp de câțiva ani, Nombeko și Holger 2 încearcă să scape de bomba atomică și să își creeze propria viață departe de agenți secreți și un frate bolnav care nu își dorește decât să toace bani și să participe la proteste contra regelui.
Mi-a plăcut foarte mult modul în care a fost scris romanul, amuzant și ironic pe alocuri, transformând povestea într-una verosimilă, deși „probabilitatea ca o analfabetă născută în anii șaizeci în Soweto să ajungă la maturitate și, într-o bună zi, să se găsească încuiată într-un camion cu cartofi împreună cu regele și prim-ministrul Suediei este una în patruzeci și cinci de miliarde șapte sute șaizeci și șase de milioane două sute douăsprezece mii opt sute zece.”
Deși este un personaj fictiv, o admir pe Nombeko pentru firea pragmatică de care dă dovadă chiar și în cele mai complicate situații și de dorința de a-și depăși condiția de „șefă” a latrinelor.
Cartea a fost publicată de Editura Trei și o puteți găsi aici.