Deși nu toți am citit „Anna Karenina”, cu siguranță celor mai mulți dintre noi ne este binecunoscut citatul care deschide romanul lui Tolstoi:
"Toate familiile fericite se aseamănă între ele. Fiecare familie nefericită, însă, este nefericită în felul ei."
Pe Anna o întâlnim abia pe la pagina 70, sosind în casa fratelui ei Stepan Arkadici, în speranța că ea va aduce pacea dintre el și soția lui Dolly, care a aflat de existența unei amante. Din câteva cuvinte bine spuse, Anna îi împacă pe cei doi, ceea ce mi-a demonstrat de la prima vedere că este o femeie puternică, având capacitatea de a-și impune părerea și convingerile în fața altora.
Anna este căsătorită cu Alexei Karenin, cei doi având un băiat împreună și ducând o viață fără griji, presărată cu diverse evenimente sociale, ea fiind, în aparență, mulțumită de viața pe care o duce. Reușind să aducă liniștea fratelui și cumnatei sale, Anna participă la un bal unde îi cunoaște pe Kitty – sora cumnatei sale și pe contele Vronski, care urmează să o ceară în căsătorie. Planurile sunt date peste cap de apariția Annei, pe care toată lumea pare să o iubească.
"Anna (...) [purta o rochie] de catifea neagră, cu un decolteu mare, care-i dezgolea umerii plini, pieptul și brațele rotunde, cu mâini subțiri și mici, totul sculptat parcă în fildeș vechi. Rochia avea o garnitură de dantele venețiene. Pe cap, în părul negru, Anna își pusese o mică ghirlandă de pansele. Avea și un buchețel din aceleași flori prins la talie cu cordonul negru al rochiei, între dantele albe. Coafura era foarte siplă. Ceea ce o deosebea erau buclele scurte, naturale, ale părului său cârlionțat, care i se revărsau mereu pe tâmple și pe ceafă, împodobind-o. În jurul gâtului neted, ca sculptat, purta un șirag de mărgăritare."
Din acea seara, Anna și Vronski își încep povestea de dragoste interzisă, al cărei rezultat este o fetiță. Anna încearcă să obțină divorțul din parte soțului ei, care o refuză din motive religioase, femeia hotărând să trăiască alături de bărbatul pe care îl iubește indiferent de ceea ce dictează societatea în care trăiește.
Cei doi par să își fi găsit fericirea, bucurându-se de iubirea lor, povestea lor fiind umbrită de durerea și dezonoarea provocată tinerei prințese Kitty Șcerbațkaia. După o perioadă de recuperare, tânăra este curtată (din nou) de tânărul Konstantin Dmitrich Levin, pe care îl refuzase înaintea balului fatidic atunci când o ceruse în căsătorie.
Personal, Levin și Kitty sunt personajele mele preferate din roman, „discuția” lor în inițialele cuvintelor despre sentimentele lor fiind de-a dreptul fermecătoare și terminându-se cu o declarație de dragoste din partea lui și un accept din parte ei.
Poveștile personajelor lui Tolstoi se apropie și se întrepătrund, fiind cu adevărat palpabile în contextul social și politic al vremii. Frumos construite și conturate, fiecare participant la acțiune are rolul său, chiar dacă la prima vedere, ar putea fi un personaj oarecare, fără implicări majore.
Mi-a plăcut foarte mult descrierea lui Tolstoi, descrierea personajelor, descrierea locurilor, a caselor, a vestimenției, care m-a transpus printre actorii romanului, fără să îmi dea impresia de prea mult cum mi s-a mai întâmplat. Nu m-au plictisit pasajele descriptive indiferent de lungimea lor, ci m-au făcut să îmi doresc să fie mai lungi și să pot vedea mai mult.
Cu fiecare capitol, personajele evoluează, fâcându-mă să sper într-un final fericit pentru toți. Fără a avea intenția de a dezvălui finalul pentru cei care nu au citit romanul, pot spune că modul în care Anna Karenina ajunge în final este o sumă a suferinței și durerii prin care trece de-a lungul timpului, a nefericii prin care trece, a neputinței de a trăi cu ceea ce are.
O poveste dramatică a unei iubiri interzise, care găsește o portiță prin care să poată trăi, între Anna și Vronski. O iubire pură și naivă între două suflete rănite, între Levin și Kitty.
Am citit romanul publicat de ziarul Adevărul în colecția verde. Mai puteți găsi volume din această colecție prin anticariate, site-ul lor având un mesaj automat atunci când am încercat să adaug o carte în coș.
2 comments
[…] distrasă de descrierile ample din roman și într-un fel am comparat „Mizerabilii” cu „Anna Karenina”, pe care am citit-o cu mult interes, părându-mi rău la final că am întors ultima pagină. […]
[…] distrasă de descrierile ample din roman și într-un fel am comparat „Mizerabilii” cu „Anna Karenina”, pe care am citit-o cu mult interes, părându-mi rău la final că am întors ultima pagină. […]