Anul acesta mi-am propus să citesc cât mai multe romane clasice, pentru că simt că a sosit momentul (anul) lor. Astfel, urmând ideea propusă de un grup de cititoare pe Instagram, am ajuns să citesc „Micuțele doamne”, roman scris de Louisa May Alcott, scriitoare americană, născută în 1832, în Pennsylania, unde a crescut alături de cele 3 surori ale sale – Anna, Elizabeth și May. Copilăria și-a petrecut-o în librării și biblioteci, scrisul devenind o pasiune încă de când era un copil. Considerată un „băiețoi”, Alcott și-a dorit să lucreze, deși trăia într-o societate care nu oferea multe opțiuni unei femei.
Cariera de scriitoare și-a început-o cu volume de poezii și scurte povești, romanul de față apărând la cererea editoarei sale de a scrie o carte „pentru fete”. Astfel, Alcott și-a creat romanul și povestea în jurul ei și al surorilor sale, personajul inspirat de propria ei viață și personalitate fiind … Jo! Întâmplarea face ca acest personaj să fie preferatul meu, pentru felul de a fi și pentru curajul de a spune lucrurilor pe nume, indiferent de situație.
„Micuțele doamne” este povestea celor 4 fete March – Margaret „Meg”, Josephine „Jo”, Elizabeth „Beth” și Amy, diferite atât ca înfățișare, cât și ca personalitate. Meg „avea șaisprezece ani și era foarte frumoasă, cu piele deschisă la culoare, cu ochii mari și un păr castaniu bogat, cu buze pline și mâini fine.” Jo „avea cincisprezece ani și era foarte înaltă, cu tenul mai închis la culoare și era zveltă ca un mânz.” Beth „era o fată de treisprezece ani, rumenă în obraji, cu părul lins și vocea calmă”, iar Amy „deși era cea mai mică, era o persoană foarte importantă (…) o adevărată Crăiasă a Zăpezii, cu ochi albaștri și păr auriu.”
Cele 4 fete trăiesc cu mama lor și bătrâna Hannah, care are grijă de ele și de casă, în timp de domnul March este plecat la război. Acțiunea se desfășoară pe parcursul unui an, începând cu Crăciunul, când fetele și mama lor decid să ajute o familie nevoiașă din oraș. De la bun început, este vizibilă bunătatea și dorința de ajutor a familiei March, deși nu este deloc bogată.
Povestea mi s-a părut puțin puerilă, deși este vorba de o carte pentru fete, și, cumva, toată acțiunea are o notă de veselie și optimism, cu scurte momente triste – episodul bolii lui Beth, plecarea doamnei March pentru a-l îngriji pe soțul ei bolnav în spital, poate micile certuri dintre fete și tânărul lor vecin, Laurie.
Mi-a displăcut destul mult felul în care erau privite și tratate femeile în acea perioadă, de parcă ar fi fost niște păpuși, fără idei, fără nevoia de a fi educate în școli și universități, fără a avea drepturi de orice natură. Totuși, această frustrare a mea față de societatea represivă a acelor vremuri s-a „potolit” puțin la apariția lui Jo, „băiatul” familiei, „oaia neagră” așa cum o considera propria familie, personaj care încearcă să își depășească condiția de simplă femeie și să facă ceva cu viața ei, mai mult decât a fi soția cuiva și de a se îngriji de copii. Cu mult curaj, Jo reușește să își publice câteva povești într-un ziar spre surprinderea familiei, care ia parte la metamorfozarea fetei într-o tănără cu idei proprii și cu speranțe de viitor diferite de cele impuse de societate.
Din câte am văzut, părerile sunt împărțite în ceea ce privește romanul „Micuțele doamne”, fiind la poluri opuse, unor plăcându-le la nebunie, altora deloc. Tind să fac parte din a doua categorie, părerea mea fiind ridicată de Jo. Recomand să citiți romanul și să vă formați propria părere cu mult curaj, cum ar fi făcut și Jo!
Romanul a fost ecranizat și va fi disponibil în cinematografe din februarie, avându-le în rolurile surorilor March pe Emma Watson – „Meg” (minunata Hermione din seria „Harry Potter” pe care pur și simplu o ador), Saoirse Ronan – „Jo” (genială în rolul lui Bird McPherson din „The Lady Bird”), Florence Puch – „Amy”, Eliza Scanlen – „Beth”. Doamna March este interpretată de Laura Dern, pe care o știți din „Jurassic Park”, „Blue Velvet” și serialul „Big Little Lies”, produs de HBO.
Romanul a fost publicat de Editura Black Button și îl puteți găsi aici.
*Am citit romanul publicat de Editura Black Button care cuprinde 23 de capitole.