„Something Wicked This Way Comes” – Ray Bradbury

by Oana Lambrache

L-am descoperit pe Ray Bradbury prin liceu, când îmi luam de la chioșcul cu ziare, colecția de cărți publicată de ziarul Cotidianul. Am dat peste fel și fel de romane, unele mai bune ca altele, printre ele și „Omul ilustrat” al lui Bradbury – o serie de povestiri SF despre natura umană, care acum mă duc cu gândul la serialul „Black Mirror”, produs de Netflix.

După mult timp, am citit anul trecut și „Fahrenheit 451″, roman distopic genial (da, sunt mare fan al romanelor de genul acesta!), dar a cărui idee de a interzice și arde cărțile mi-a displăcut cu totul. Pur și simplu, nu îmi pot închipui o lume în care cititul să nu existe.

Am primit romanul „Something Wicked This May Come” de la colega mea Ilinca, cu speranța că mi-ar plăcea. Surprinzător, chiar îmi place! Romanul spune povestea a doi băieți de aproape 14 ani – Jim Nightshade și Will Halloway, martori la sosirea unui tren în jurul orei 3, care aduce cu el carnavalul. Entuziasmați de ideea unui carnaval, cei doi băieți își dau repede seama de faptul că personajele carnavalului nu sunt deloc ceea ce par, inclusiv directorul Mr. Dark, ceea ce îi determină să afle adevărul.

Subiectul romanului este cel care îi fascinează pe cititori de la începuturile lecturii – bătălia dintre bine și rău, dintre erou (în cazul de față eroi) și răufăcător, în timpul căreia, eroul trece printr-o serie de întâmplări care îl maturizează, transformându-l dintr-un simplu personaj în eroul de care are nevoie povestea. Pare cunoscut, nu-i așa? Bineînțeles, la finalul poveștii, eroul învinge, iar binele triumfă.

Mi-a plăcut foarte mult prietenia celor 2 copii și legptura dintre Will și tatăl său, Charles, bibliotecarul din oraș, bazată pe încredere și cumva pe depășirea limitelor acesteia, când Will promite să îi spună tatălui său totul la momentul potrivit, pentru că nu vrera să își pună în pericol familia.

Pe lângă bătălia dintre bine și rău, ce mi-a sărit în ochi de la primele pagini este dorința oamenilor de a deveni tineri, regretul lor de a fi adulți, cu alte cuvinte, sindromul „Peter Pan”, adulții dorindu-și să rămână copii, să nu se maturizeze, pentru a scăpa de obligațiile care vin o dată cu înaintarea în vârstă. Oamenii din oraș trec prin această transformare în adolescenți sau copii, dar uită că magia vine cu un preț, ia dorințele lor trebuie plătite.

Am citit romanul în engleză, publicat de Orion Publishing Co. pe care îl puteți găsi aici.

Bonus – trailerul filmului din 1983:

Leave a Comment

*Folosind acest formular ești de acord cu prelucrarea datelor cu caracter personal.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Te-ar putea interesa

Textul nu poate fi copiat!