Jurnal de cititoare

“Iuda” – Amos Oz

Scriam acum câteva zile că 2020 este anul clasicilor și al romanelor demult adăugate pe lista de “To Read”. Așa că am început cu prima carte disponibilă din listă – sunt vreo 3 romane pe care nu cred că le voi vedea vreodată tipărite – și anume “Iuda”, roman scris de prozatorul Amos Oz, pentur ale cărui cărți făcusem o pasiune. Pasiune care m-a determinat să îmi îmbogățesc biblioteca adăugând cam toate romanele lui pe care le găseam în librării acum vreo 5-6 ani.

În romanul “Iuda”, Amos Oz îmbină într-un mod deosebit două povești, acțiune petrecându-se în iarna anului 1959. Pe de o parte, avem povestea lui Shmuel Ash, un tânăr student, care își scrie lucrarea de disertație, dar care este părăsit de iubită și pierde ajutorul financiar al părinților, hotărându-se să renunțe la studii și să își găsească un koc de muncă. Shmuel ajunge astfel să îi țină companie unui bătrân, care locuiește numai cu nora lui. Pe de altă parte, în scurte capitole, ne este înfățișat Iuda, cel care cu un sărut, l-a trădat pe Iisus, acesta fiind judecat și răstignit pe cruce, găsindu-și sfârșitul. Legătura dintre cele 2 povești este dată chiar de lucrarea scrisă de Shmuel – “Iisus prin ochii evreilor”.

Ce mi-a plăcut cel mai mult în acest roman este ideea pe care o propune Oz cu privire la Iuda, care, de fapt, nu este un trădător, ci un adevărat creștin, care decide să își ia viața în momentul în care îl vede pe Iisus murind pe cruce. Prin această idee simplă despre un personaj cunoscut din Biblie, Amos Oz zguduie credințe și idei, punând într-o lumină nouă evenimentele descrise în Biblie.

Personajele sunt bine conturate, credibile, poate puțin previzibile, atunci când Shmuel și Atalia, nora bătrânului de care se îngrijește au o scurtă aventură. Dar până și această aventură este descrisă într-un mod aparte, fiind învăluită în mister și așteptare.

"Atalia (...) s-a născut așa, având dreptate. Este alcătuită numai din dreptate."

La toate acestea se adaugă dialogurile dintre Shmuel și Ghershom Wald, dintre un tânăr reținut și un bătrân curios, care nu și-a pierdut sclipirea din ochi și dorința de cunoaștere.

"- Logica ne spune totuși că ai o fată pe undeva? Sau ceva care să semene cu o fată? Sau poate ai avut? Nu? Nici o femeie? Nici o fată? Niciodată? Apoi chicoti, ca și cum ar fi auzit o glumă deocheată. Shmuel se bâlbâi: - Da. Nu. Am avut. Am avut cîteva. Dar..."

Romanul a fost publicat de Editura Humanitas, în colecția “Seria de autor” și îl puteți găsi aici.

Nota Goodreads: 3/5

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll Up
Textul nu poate fi copiat!