Lola Lafon își imaginează un dialog cu Nadia Comăneci, punând pe hârtie răspunsurile pe care fosta gimnastă le-ar putea oferi despre copilăria ei, acivitatea de gimnastă, antrenori și traiul sub regimul comunist.
La Montreal, în 1976, o copilă își termina exercițiul perfect la paralele, o sală și o lume întreagă așteptând cu sufletul la gură nota gimnastei de numai 14 ani. După momente de tăcere, tabela a afișat nota 1.00, nefiind prevăzută cu nota 10.00, pentru că nimeni nu reușise vreodată să obțină nota maximă. Confuzia a fost înlăturată când arbitrii au anunțat nota corectă, aducînd numele Nadiei pe buzele tuturor, gimnasta română reușind să obțină alte 6 note perfecte la aceeași ediție a Jocurilor Olimpice.
Nadia devine o emblemă a României și fetițe din lumea întreagă visează să devină ea.
Strălucirea Nadiei este umbrită numai de descrierile perioadei comuniste, de lipsurile oamenilor, de veșnicele cozi pentru alimente și de teama de a avea încredere în cine nu trebuie, ajungând în vizorul securiștilor.
Găsiți cartea publicată de Editura Trei aici.