În mintea Oanei

Concursul

Lumina mă orbește și nu văd pe unde calc. Așa că mă împiedic de câteva ori până ajung în dreptul microfonului. Nu îi văd prea bine pe cei din fața mea – „juriul”, apoi mă obișnuiesc cu lumina și îi văd mai clar. Văd fumul unei țigări înălțându-se agale dintr-o scrumieră, învăluindu-i pe cei 3 „jurați” într-o aură misterioasă. Sunt 2 femei și un bărbat; îi știu din ziare, le-am ascultat muzica și am citit articole despre ei. Dacă mi s-ar da un test, aș lua notă maximă.

– Numele, vârsta și ocupația! se aude o voce groasă, urmată de un acces de tuse ce pare să nu se mai termine.

-M-Maria Petrescu, 17, elevă, răspund bâlbâindu-mă ca o proastă. Probabil că mă vor da afară înainte de a începe. Dar, spre surprinderea mea, bărbatul, care îmi vorbise mai devreme, îmi face semn să mă apropii de masă.

Pășesc încet, sfioasă, de parcă m-aș apropia de un loc sfânt și mă opresc la câțiva centimetri de jurați. Bărbatul, care pare să domine discuția, se ridică și se apleacă spre mine, pipăindu-mi sânul drept, trecându-și limba peste buze în timp ce mă privește.

-Nu păreai așa de tânără în pozele pe care le-ai trimis. Mai ai mult până împlinești 18 ani? Știi, am avea nevoie să fii majoră, să ne asigurăm că știi ce faci…că nu vei fi „determinată” să renunți la cariera pe care o vei avea…

-Mai am doar 2 luni, domnule, șoptesc. Doar 2 luni, până la majorat, repet mai sigură pe mine, în timp ce bărbatul dă drumul sânului meu, iar mâna lui coboară spre talia mea, oprindu-se pe picior și urcând ușor pe sub rochia mea cu flori roșii.

Oare asta se întâmplă tuturor fetelor? Oare să îl opresc? Până să fac ceva, mâna lui se oprește pe interiorul piciorului, iar eu simt căldura mâinii lui pe coapsă și încep să tremur ușor.

-Poate că nu ești destul de pregătită, vorbește una din femei, într-un final. Uite cum tremuri. Crezi ca o vedetă tremură ? Crezi că îi e teamă de ceva ? Fetițo, mai bine ți-ai vedea de drum decât să fii dezamăgită. Se uită nemulțumită spre mine câteva secunde, apoi se întoarce la foile din fața ei.

Simt cum mi se umplu ochii de lacrimi, dar clipesc repede și încerc să respir și să par cât mai încrezătoare în mine.

-Nu-ți fie teamă, scumpo! Mă asigur că materialul e bun pentru scenă ! îmi spune bărbatul, văzându-mă speriată, iar eu mă liniștesc brusc.

Oamenii ăștia nu vor fetițe proaste, de la țară ; au nevoie de femei încrezătoare, care să nu se piardă cu firea, care să accepte unele lucruri sua gesturi pentru a ajunge unde trebuie. Mă întorc cu capul sus la locul marcat cu X de pe scenă și apuc microfonul cu încredere. Melodia pornește, iar vocea mea o dată cu ea se aude mai limpede ca niciodată. Versurile curg unul după altul și simt cu fiecare por că asta e șansa mea de a deveni cineva, de a scăpa de viața seacă de la țară ; simt că m-am născut să ajung cunoscută.

Melodia se termină, iar eu aștept cu zâmbetul de buze aplauzele și cuvintele de laudă, doar că acestea nu vin. Imi e teamă că am greșit ceva, că hainele sunt prea simple, că am ales prost melodia sau că nu am cântat destul de bine.

-Vocea ta e cu adevărat bună, o adu pe cea de-a doua femeie vorbind. Doar că e nevoie să așteptăm încă 2 luni. E necesar să ai 18 ani pentru ce avem de gând să facem cu tine. Nu te teme, drăguțo, vei fi o adevărată vedetă ! încheie ea discuția, râzând și îmi face semn să ies.

Cuvintele ei îmi dau aripi și zâmbesc din nou, în timp ce ies de pe scenă.

 

***

După 3 luni

 

-Ai auzit de Maria ?

-Ce ? Ce-i cu ea ?

-A plecat acum vreo 3 luni la București, să meargă la emisiunea aia care te face vedetă peste noapte.

-Așa și ? Toată lumea se duce, de parcă ne facem toți vedete.

-Nu, tu ! Au ales-o din prima și am văzut-o la televizor, doar că n-a câștigat ea. A câștigat ailaltă, dar nu mai știu cum o cheamă. Maria a ieșit a doua. Da’ tot au păstrat-o acolo, la Capitală, că, cică, are vocea bună și poate reușește ceva.

-E, na ! Și, a reușit ceva ? Că nu am vazut-o prin sat….

-Nu, a umblat pe acolo cu ce bani a primit, apoi a mai cerut de la ăi bătrâni ca să aibă de chirii și haine. Numai că s-au terminat și ăia. De unde atâția bani ?!

-Și ce-a făcut ?

-A plecat în străinătate ! Ai ei zic că muncește pe bani mulți la un spital. Dar mint și ei sau spun ce le zice Maria ! A văzut-o Crăița lu’ Ion pe marginea străzii din fața hotelului unde lucrează acolo, mai mult dezbrăcată decât îmbrăcată, și apoi urcând cu un străin într-o cameră. Și cică nu ar fi fost doar odată ! La ai ei le e rușine să zică ceva și au zis de Crăița că e mincinoasă și geloasă pe Maria, de asta zice ce zice.

-Ce ți-e și cu fetele astea ! Numai vedete vor să se facă ! Hai mai bine la mine să bem o vișinată!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll Up
Don`t copy text!