Un roman colorat atât ca descrieri ale cartierului Ferentari, cât și din punct de vedere al limbajului folosit, care ni-l prezintă pe Adrian, un jurnalist care își duce cercetarea pentru doctorat la un alt nivel.
Sătul de teme seci, Adrian își alege ca temă pentru teza de doctorat manelele și se mută în Ferentari, cartier dominat de șmecherie, bani și „pile”. Aici, Adrian îl întâlnește pe Alberto, fost pușcăriaș și cu tendițe homosexuale, dobândite în cei 14 ani petrecuți în închisoare.
Cartea mi-a plăcut din simplul motiv că spune lucrurilor pe nume, făre cuvinte pompoase care să nu spună, de fapt, nimic. Este o carte originală, care vorbește deschis despre homosexualitate, iubire, relații eșuate, sărăcie, manele. E practic cu de toate, amintindu-ne că Ferentari, din punct de vedere geografic, e la 2 stații de Unirii, dar la câțiva ani distanță din punct de vedere al societății…